ComenteazăIon Crăciunescu, acum analist la Digi Sport, nu crede că ar trebui să i se facă statuie celui care deține ecusonul: ”Ecusonul era prins cu niște capse, nu era greu de smuls. Nu mai țin mine cine era persoana, dar îmi aduc aminte doar că aveam părul mare, se purta pe atunci. El mă lua de păr, din lateral, și mă ținea în sus pânî obosea. Ăla care mi-a luat ecusonul trebuia să ia câțiva ani de pușcărie! Pentru violență, nu pentru furt! A intervenit un milițian, care m-a salvat din mâinile minerilor. Dacă nu era acest om, care apoi a ajuns comandantul Poliției, acum era mort. Când am văzut că vine mulțimea spre mine, m-am ascuns în plasa porții. Nu aveam pe unde să fug. Dacă aș fi sărit gardul, dincolo era prăpastie! Unde să fi fugit? A fost teroare, la acel meci. Ăia de la Bihor nici nu aveau curaj să pună piciorul pe minge. Pe durata pauzei, n-am intrat la vestiare. Am stat la mijlocul terenului!”.
Ion Crăciunescu a vorbit despre scandalul de la Anina: legistul a scris trei pagini de diagnostic
Cei care l-au agresat pe Crăciunescu au fost convocați ulterior la Comisia de Disciplină: ”La Anina au fost descoperite șisturile bituminoase. Era o zonă minieră importantă, unde tăvarășa Elena Ceaușescu avea un cuvânt greu de spus. Cu toate astea, minerii care ne-au agresat pe mine și pe colegii mei au fost suspendați câțiva ani!”.
Bătut zdravăn de mineri, Ion Crăciunescu (66 de ani) a plecat traumatizat fizic și psihic de la Anina. ”De la stadion m-am urcat în mașina Miliției. M-au dus la spital. Acolo, când m-am uitat în oglindă și am văzut cum arăt, m-am speriat! Credeam că nu-mi mai văd copiii! Medicul legist a scris atunci trei pagini cu fracturile pe care le aveam până la brâu! Când am ajuns acasă, soția plângea în hohote și mi-a zis că nu mă mai lasă să arbitrez”.
Și-a luat Dacie, după ce a făcut speculă cu casete video: ”Pe mine nu mă controlau la vamă”
Măcar a meritat bătaia luată la Anina? Se câștiga bine de pe urma arbitrajului? Înainte de Revoluție, baremul la un meci intern era 325 de lei, iar la un joc oficiat în străinătate, un ”central” încasa 150 de dolari, din care trebuia să achite dări la federație. După o ieșire afară, Crăciunescu și-a cumpărat prima mașină. O Dacie 1300 costa, înainte de Revoluție, 70.000 de lei:
”Prin 1982 sau 1984 mi-am luat prima mașină! Era o Dacie. Am arbitrat un meci în Polonia și am cumpărat de-acolo o geantă cu casete video, pe care le-am vândut aici. Acolo costa un leu și ceva, doi lei, iar aici costau o avere. Cum am trecut cu casetele prin vamă? Atunci nu era cu limită de bagaje în avion, ca acum! La vamă erau și oameni cumsecade. Ca să fiu sincer, pe mine nu mă controlau la vamă!”.