ComenteazăCel pe care suporterii de lângă Podul Grant îl numeau ”Chiru” n-a jucat în preliminariile pentru Mondialul din 94, dar forma bună pe care o avea în acel moment l-a determinat pe selecţionerul Anghel Iordănescu să-l includă în lotul pe care l-a deplasat în SUA. După turneul final, însă, fostul mijlocaş a dispărut din circuitul naţionalei. Iulian Chiriţă, care trăieşte în prezent în Spania, a aceptat să acorde un interviu pentru SportNews.ro, în care a rememorat perioada petrecută alături de tricolori în State.
”Eram Hagi al Rapidului”
SportNews.ro: Iulian, ce a însemnat pentru tine Cupa Mondială din 1994?
Iulian Chiriţă: Este cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat, e cea mai mare realizare a carierei mele de fotbalist. La momentul respectiv, poate că n-am realizat asta, dar acum îmi dau seama ce a însemnat să fac parte din lotul României care a obínut cele mai bune rezultate din istorie. În acelaşi timp, însă, am şi un mare regret.
Care?
Acela că n-am jucat. Dacă aş fi intrat şi eu măcar un minut pe teren, bucuria ar fi fost deplină, aş fi simţit că am contribuit şi eu, măcar cu 1 la sută, la acea performanţă. Aşa, însă, râd cu un ochi şi plâng cu altul.
S-a pus problema să intri pe teren într-un meci?
Nu. Ce-i drept, nici nu aş fi avut în locul cui, pentru că era o echipă extraordinară. Nucleul naţionalei era compus din portarii Stelea şi Prunea, cei 10 jucători titulari, plus Mihali şi Selymes, care, de regulă, intrau pe parcurs. Ceilalţi, eram şi noi pe acolo. Dintre toţi, pe locurile unu, doi şi trei era Hagi, iar de la patru încolo veneau ceilalţi. Eu aş fi jucat la Mondial doar dacă murea vreunul dintre titulari!
A fost o surpriză pentru tine să fii convocat în lotul pentru Mondialul american?
Chiar o surpriză nu a fost, pentru că în acea perioadă eram într-o formă bună. 1993, 1994 şi 1995 au fost cei mai buni ani ai mei ca jucător. Ţin minte că, într-un meci, am dat patru goluri Stelei. Eram pe atunci un Hagi al Rapidului, iar surpriză ar fi fost dacă nu eram chemat la Mondial!
”Mă rostogoleam din pat ca un sac cu cartofi”
A fost dură pregătirea dinaintea turneului final?
Aoleu, am crezut că mor atunci! A fost cea mai grea perioadă a mea ca fotbalist. Făceam câte 1.000 de abdomene zilnic, plus multe altele… Ce mai, în primele zile nici nu mai puteam să mă ridic din pat, din cauza febrei musculare! Când mă dădeam jos, mă rostogoleam din pat ca un sac cu cartofi! Iar prima zi liberă am avut-o abia după trei săptămâni de cantonament, după meciul amical pe care l-am jucat cu Suedia înainte de debutul la Mondiale. Nea Puiu Iordănescu ne-a promis atunci că, dacă nu pierdem, ne lasă toată noaptea liberi. Am făcut 1-1 şi aşa am mai respirat şi noi, că parcă eram soldaţi în cazarmă!
Anghel Iordănescu era un antrenor sever?
Era destul de sever, nu permitea nicio abatere. Nici după victorii nu ne lăsa prea mult timp de petrecere. După succese, petreceam câteva ore cu soţiile sau cu prietenele, beam o bere sau un şpriţ şi cam atât. Lui nea Puiu nu prea îi plăceau petrecerile. Bine, el se arăta dur cu toată lumea, dar în particular era mai indulgent cu Hagi, cu Gică Popescu sau cu Dan Petrescu.
27 de ani avea Iulian Chiriţă la Cupa Mondială din SUA
Cum te-ai înţeles cu vedetele naţionalei?
Cu Hagi m-am înţeles foarte bine, este un băiat extraordinar. În ciuda statutului pe care îl avea, nu era deloc cu nasul pe sus. Mai îmi permiteam glume şi cu Dan Petrescu, cu Ilie Dumitrescu… În schimb, cu Gică Popescu, cu Ionuţ Lupescu şi cu Florin Răducioiu nu prea vorbeam. Ei erau aşa, mai sobri.
Cu cine ai stat în cameră în perioada petrecută în SUA?
Cu Jean Vlădoiu, că în acea perioadă era rapidist de-al meu. Iar după ce Vlădoiu a fost exclus din lot după meciul cu Elveţia, l-am avut coleg de cameră, dacă nu mă înşel, pe Marian Ivan. Fratele meu era, însă, Basarab Panduru, dintre toţi colegii, de el eram cel mai apropiat. Mă mai înţelegeam foarte bine şi cu Florin Prunea.
Care a fost adversarul de care te-ai temut cel mai mult la Cupa Mondială?
Argentina. Era campioana şi vicecampioana ultimelor două ediţii ale Cupei Mondiale şi avea în lot jucători extraordinari. Noroc că Maradona a fost prins dopat şi n-a jucat contra noastră! Cred că acea victorie împotriva Argentinei rămâne şi azi unul dintre cel mai importante succese din istoria fotbalului românesc.
”Argentinienii ne-au dat 20 de tricouri pe care scria Perez”
După ce aţi învins Argentina, v-aţi gândit că aţi putea să ajungeţi în finala Cupei Mondiale?
Eu, unul, cel puţin, n-am visat atât de departe. Mă gândeam doar la următorul meci, ziceam să luăm lucrurile pas cu pas. Am fost la un pas de semifinale, păcat că Prunea n-a fost mai atent şi a primit acel gol în prelungirile meciului cu Suedia!
A fost supărare mare după partida cu suedezii?
Eram trişti cu toţii, normal, dar nu s-a lăsat cu reproşuri. Dimpotrivă, antrenorii şi toţi cei din jurul naţionalei ne-au felicitat pentru că am ajuns până în sferturile de finală ale Cupei Mondiale. Nici lui Prunea nu i-a reproşat nimeni golul primit.
Cu ce suveniruri te-ai întors din SUA? Ai făcut schimb de tricouri cu vreun adversar?
Nu am făcut schimb, dar am avut, totuşi, un tricou al Argentinei. La sfârşitul acelui meci, argentinienii erau negri de supărare şi nu au vrut să facă schimb de tricouri cu noi. Până la urmă, însă, cei din staff s-au înţeles cu ei să facem un schimb. Un masor de-al nostru ne-a luat tricourile, s-a dus în vestiarul argentinienilor şi s-a întors cu ale lor. Pe spatele tricoului de l-am primit scria Perez. Când se uită şi ceilalţi jucători la tricourile lor, era acelaşi nume! Argentinienii au primit tricourile noastre şi ne-au dat 20 de ale lor pe care scria Perez!
”Când mă îmbătam, făceam cadou tricourile din SUA”
Mai păstrezi tricourile de la Mondialul american?
Nu am păstrat niciunul, le-am dat pe toate. Când mă îmbătam, făceam cadou tricourile pe care le-am adus din SUA! Acum, îmi pare rău că n-am păstrat măcar unul de-al naţionalei, pe care era inscripţionat numele meu. Băiatul meu cel mic mă tot pune să-i povestesc cum a fost la Mondialul din 1994 şi, din păcate, nu mai am decât câteva poze ca să-i arăt.
Îţi mai aminteşti câţi bani ai câştigat pentru participarea la Cupa Mondială din 1994?
Din ce ţin eu minte, am primit aproximativ 30.000 de dolari. 15.000 am luat pentru că am depăşit faza grupelor, şi încă aproape 15.000 pentru că am bătut Argentina şi am mers în sferturile de finală.
Prunea: ”Chirule, să moară mama, eu nu mai cobor din avion!”
În ciuda amărăciunii provocate de eşecul suferit în faţa Suediei, în ”sferturile” Cupei Mondiale din 1994, tricolorii au fost primiţi cu căldură la întoarcerea în ţară. Iulian Chiriţă ne-a povestit însă că portarul Florin Prunea, care avea pe conştiinţă golul al doilea primit în partida cu nordicii, se temea să dea ochii cu suporterii români.
”La întoarcerea în România, am stat în avion lângă Prunea. Urma să facem o escală la Timişoara, iar în momentul când aterizam îl aud pe Florin că-mi spune: «Chirule, să moară mama, eu nu mai cobor din avion! Îţi dai seama ce or să mă înjure şi or să mă huiduie fanii când m-or vedea?». I-am zis: «Stai mă, Florine, liniştit, că n-o să te înjure nimeni! Asta e, ai făcut o greşeală, dar şi câte goluri n-ai salvat? Cine nu greşeşte? Măcar să fi jucat şi eu la Mondial şi să fi greşit». Şi am avut dreptate, nu l-a înjurat nimeni pe Prunea”, a rememorat ”Chiru”.
De ce n-a mai fost chemat la naţională
În ciuda faptului că a făcut parte din lotul României la Cupa Mondială din 1994, cariera de internaţional a lui Iulian Chiriţă a fost una foarte scurtă. Fostul rapidist n-a jucat decât trei partide în tricoul primei reprezentative, iar după turneul final din SUA a ieşit din vederile lui Anghel Iordănescu.
”Din ce îmi amintesc, am fost convocat ultima dată la un meci cu Israel câştigat pe «Ghencea» (n.r. – pe 7 iunie 1995), din preliminariile pentru Euro 1996. Numai că, la ora jocului, nu am fost oprit nici măcar pe bancă, printre jucătorii de rezervă. Ştiu că m-am supărat atunci şi am bombănit că la ce mai sunt chemat la naţională, dacă nu sunt lăsat la un meci nici măcar să mă echipez? Probabil că nea Puiu a auzit comentarile mele şi nu i-a convenit, pentru că, de atunci, n-am mai fost convocat”, ne-a spus Chiriţă.
Băiatul cel mare ţine cu Dinamo, iar cel mic – cu Steaua
Din 1996, cariera de fotbalist a lui Iulian Chiriţă a început să cunoască declinul. ”Chiru” a plecat de la Rapid, după un conflict cu fostul patron George Copos şi, după o scurtă escală la FC Braşov, a ajuns la Dinamo, unde a jucat până în 1998. Ultima echipă la care a evoluat Chiriţă a fost Chindia Târgovişte (1998-1999). După ce a abandonat cariera de fotbalist, fostul rapidist şi-a investit banii câştigaţi în afaceri, deschizându-şi, printre altele, un restaurant în Târgovişte. N-a avut însă noroc şi a pierdut tot. Aşa că, în 2007, a decis să emigreze împreună cu familia în Spania. ”Locuiesc, împreună cu soţia şi cu cei doi băieţi ai mei, la vreo 15 kilometri de Barcelona. Nu pot spune că o duc extraordinar de bine, dar nici foarte rău, ne descurcăm. Am antrenat o echipă de copii lângă Barcelona şi sper ca în curând să pregătesc o nouă formaţie”, ne-a spus fostul mijlocaş.
Deşi Iulian Chiriţă a fost un idol al rapidiştilor, cei doi băieţi ai săi au alte echipe preferate: ”Cristi, băiatul cel mare, are 26 de ani şi ţine cu Dinamo, iar cel mic, Tudor, are 12 ani şi e stelist. Din Spania, însă, ambii ţin cu FC Barcelona. Tudor e foarte pasionat de fotbal, dar nu cred că îmi va călca pe urme. Îi place să joace mai mult pe play-station decât pe teren”.
Iulian Chiriţă urmăreşte meciurile din campionatul românesc, dar nu este deloc încântat de ce vede. ”E de rahat”, a răspuns fără menajamente fostul rapidist, atunci când a fost întrebat cum i se pare fotbalul din România în momentul de faţă.
Carte de vizită
Iulian Chiriţă
Data şi locul naşterii: 2 februarie 1967, Târgovişte;
Postul: mijlocaş;
Echipe la care a jucat: CS Târgovişte (1985-1988), Flacăra Moreni (1988-1990), FC Braşov (1990-1992), Rapid (1992-1996), FC Braşov (1996), Dinamo (1996-1998), FC Argeş (1998), Chindia Târgovişte (1998-1999);
Meciuri/goluri pentru echipa naţională a României: 3/0;
Din 2007, locuieşte împreună cu familia în Spania.