„Mama a vorbit cu bunica, situația nu e bună deloc acolo”, a spus, îngrijorat, Buha, care a venit să joace miercuri, 23 martie, la Ploiești, într-un amical Petrolul – Zimbru (3-0).
„Vreau să fie pace, să pot vizita în liniște locurile natale”
„Am plecat din Cernăuțiul natal când aveam 6 ani. Dintre rude, bunica, unchiul, mătușa, verișori, toți sunt acolo. Am inima cât un purice și mă rog pentru ei”, explică fotbalistul.
Nu a apucat să-i viziteze înainte de război, deși sunt doar puțin peste 300 de kilometri de la Chișinău, adaugă Buha, care are doar pașaport portughez, dar sânge ucrainean.
„Vreau să se termine acest război, să fie pace, să pot să merg în liniște la Cernăuți”, afirmă Ivan.
„Este foarte ciudat, într-adevăr, că m-am născut în Ucraina, dar nu vorbesc ucraineană. Nici măcar rusă. Știu românește, pentru că în acea zonă a Ucrainei se vorbește limba română. Mama vorbește cu mine și cu frații mei în românește. Limba ucraineană se învață acolo doar la școală, iar eu am plecat când aveam doar 6 ani”, explică fotbalistul cu pașaport lusitan.
A plecat din Ucraina „pentru o viață mai bună”
„Tata a plecat primul din Cernăuți, în 2000, mama l-a urmat, doi ani mai târziu. Au făcut totul pentru ca noi să avem o viață mai bună. Eu, fratele meu și cele trei surori ale noastre am mers în Portugalia, la Barreiro, în districtul Setubal, la finalul lui 2004”, explică Ivan Ivanovici.
Ivan a început cu futsalul la academia clubului Barreirense, dar a trecut apoi la fotbal.
Fost junior al lui Sporting Lisabona, unde a fost coleg cu Cristi Ponde, un fotbalist cu origini maramureșene care a cochetat cu naționalele de juniori lusitane, și jucător la Nacional ori Leiria, Buha a ajuns din întâmplare la Chișinău.
Cum a ajuns la Zimbru
„Am fost coleg la Figueirense cu un băiat care îl cunoștea pe vicepreședintele de la Zimbru. Echipa avea un fundaș stânga nigerian care urma să plece, căuta un jucător care să-l înlocuiască. Le-am trimis un clip de prezentare și au fost interesați. Inițial, am venit să văd dacă îmi place aici. Am jucat într-un test și mi s-a oferit imediat un contract. Am semnat pe doi ani și jumătate”, spune Ivan.
„Zimbru ajută refugiații din Ucraina care vin aici, cu alimente, haine, tot ce au nevoie. Clubul are hotel și o sală de sport, precum și o academie, iar spațiile de cazare sunt oferite refugiaților. Am văzut mulți copii mici și îmi venea să plâng când mă uitam la ei”, completează Ivan.
Orașul Chișinău nu pare foarte modern, dar există locuri frumoase și restaurante bune. La prima vedere, pare înghețat în timp, dar când îl cunoști mai bine, înțelegi că este un oraș frumos.
Ivan Buha:
„Zimbru este cel mai vechi club din Moldova. Am auzit despre problemele financiare, dar acum totul este stabil”, adaugă fundașul.
Aproape de retrogradare
Fondat în 1947, cu prezențe în campionatul mare al URSS, Zimbru are 8 titluri, 6 Cupe și o Supercupă a Republicii Moldova. Numai că ultimul titlu a fost câștigat în 2000, iar ultima cupă, în 2014. Acum, trupa galben-verde e pe locul 7, ultimul, după ce FC Florești a fost exclusă din cauza unor partide trucate. Dacă rămâne pe această poziție, va susține un baraj de supraviețuire.
Vreau să cresc ca fotbalist, să ajung mai sus! Postul meu de bază este de fundaș stânga, dar la juniori am jucat și extremă stânga. Dintre fundașii stânga, cel mai mult îmi place Alphonso Davies, canadianul de la Bayern.
Ivan Buha:
Foto principală: Cristi Stavri