ComenteazăLibertatea: Ai pierdut la simplu. Joci și la dublu?
Jaqueline Adina Cristian: Da. Probabil că mâine (n.r. – astăzi).
Cum a fost meciul de debut la Wimbledon, în turneul junioarelor?
Greu. O cunosc pe Fracoise Abanda de vreo trei ani. Am mai văzut-o jucând. E prima oară când o întâlnesc într-un meci. Joacă foarte bine. A făcut ceva rezultate. Totuși, meciul nostru a fost destul de disputat. La începutul seturilor s-a mers cap la cap. Ea a avut și un pic de noroc și s-a detașat. Nici terenul nu m-a ajutat. Am alunecat de vreo trei ori la minge de atac în care puteam să închid punctul. Asta e! Oricum, e prima oară pe iarbă pentru mine.
Ce a avut în plus canadianca? Forță, anumite lovituri?
Este și mai masivă. Experiența. Și se cunoaște. La juniorat și șase luni în plus sunt importante. Nu ești ca la seniori, unde poți juca împotriva cuiva cu zece ani mai mare decât tine și să-l poți bate. Fizic a fost puțin peste mine, dar cred că în primul rând mental datorită experienței sale. Ea a mai participat aici și în precedenții doi ani. Eu fiind pentru prima oară aici, și cu public, am fost puțin emoționată. De aceea nu sunt chiar atât de supărată. Merg acasă. Mai muncesc și voi veni la anul.
Mai ai o șansă la dublu. Cu cine faci pereche?
Cu Elena Gabriela Ruse. A fost în sferturile de finală la Roland Garros.
A câștigat Petits As în 2011
Când și cum te-ai apucat de tenis?
Eu sunt din București și am împlinit 16 ani acum trei săptămâni. De tenis m-am apucat pe când aveam patru ani. La 13 ani și jumătate am câștigat turneul mondial de junioare Petits As, în Franța. Am ieșit campioană mondială. În acel an, am avut o accidentare destul de urâtă la picior. Am făcut o dublă fractură. Metatarsian patru. Am fost obligată să iau o pauză de șase luni. Apoi a fost destul de greu să reintru în joc. Am pierdut și foarte multe puncte. Vara trecută am câștigat câteva turnee ITF și am urcat în clasament.
Unde te antrenezi?
Am contract cu IMG, o firmă de management care se ocupă și de Maria Șarapova, de pildă. Mă antrenez în Florida. La Academia Bollettieri. Sunt acolo cu antrenorul meu, Cornel Enache. Cu el am început tenisul, la patru ani. Din toamnă până în primăvară mă pregătesc în Florida. Anul trecut, am jucat acolo turneele lor. Am intrat în semifinale, respectiv în sferturile de finală. La Orange Bowl am ieșit între primele opt. În turnee merg întotdeauna cu mama și cu antrenorul.
Mama e principalul tău susțiunător?
Da, ea. Dacă n-ar fi fost ea nu aș fi aici. Mama a făcut sport până pe la 14 ani, însă a renunțat. Nici tata n-a făcut. Tenisul e pasiunea mea. La patru ani, obișnuiam să mă uit la meciurri cu tata. La Maria Șarapova. Ea este idolul meu. M-a inspirat. Și am zis că vreau să încerc și eu. Îmi plăcea foarte mult cum dădea în minge și țipătul ei.
Țipatul te ajută să te descarci
Da? Și tu țipi în timpul meciurilor?
Uneori, da. E un fel de descărcare. Și te ajută și la respirație. Te ajută foarte mult să te eliberezi.
Șarapova țipă ceva mai tare…
Da, poate, dar dacă asta o ajută pe ea. De ce nu?
Mai ai timp să înveți?
Sunt elevă la Liceul ”Mircea Eliade” din București.
Unde este și Nicolae Frunză. Sunt mulți steliști acolo. Și tu ești?
Să zicem… Căci stau în Ghencea. Sunt chiar acolo, lângă stadion. Sincer vorbind, nu prea am timp să mă juit la fotbal și nici nu prea îmi place/ Nu am fost niciodată un fan.
Ai apucat să vizitezi ceva în Londra?
Am fost un pic la ”Ochiul Londrei”, la roată, și pe Oxford Street. N-am fost la cumpărături, ci doar ne-am uitat puțin. Am ieșit la plimbare. E foarte frumoasă Londra. E prima oară când vin aici.
Ai participat și la Roland Garros?
Da, am fost. E primul an când particip la turneele de Grand Slam. Trebuia să merg și la Australian Open, însă eram în America și am avut alte opțiuni. Și n-avea sens. Cel puțin anul acesta. Voi merge la US Open. După Wimbledon, mă duc acasă o zi, cât să am timp să-mi schimb bagajele. Apoi particip la un turneu de senioare, un zece mii, în Egipt și de acolo voi pleca în America.
Îți place cimentul?
Da. Cel mai mult. Acum vorbind, cred că îmi place și iarba. Cred că dacă aș fi avut mai mult timp înainte de Wimbledon să mă acomodez cu ea, atunci ar fi fost altfel.
Deci ești o jucătoare rapidă.
De atac. Loviturile mele preferate sunt dreapta și serviciul. De aceea am spus că mă simt bine pe iarbă.
Care sunt pasiunile tale în afară de tenis?
Îmi place lectura. Chiar acum citesc cartea despre Federer. Dacă am timp mă relaxez. Mă uit la un film. Mai ies cu prietenii, dar nu că aș avea mulți. Am prieteni și în țară, și în America. Mai mult din tenis.
Are trei luni libere pe an
Călătorești mult cu tenisul?
Foarte mult. Trebuie să participi la turnee. Să faci puncte, iar apoi să ți le aperi. Eu, între turnee, adunat, stau cam trei luni tot anul. Și în România îmi petrec cam două luni.
Vrei, așadar, să faci carieră în tenis?
Am început la patru ani! Credeți că mă opresc așa ușor?
Și Halep cum ți se pare?
Îmi place jocul ei. A devenit din ce în ce mai agresivă pe teren. Poate să stea mult și bine acolo sus, în vârful clasamentului. Îmi place atitudinea ei. Și îmi dă un fel de ”Haide! Hai și tu!” A muncit foarte mult. Atunci când eram mai mică, antrenorul meu mi-o dădea de exemplu pe Simona Halep. Alerga foarte mult. Uita să se mai și întoarcă din alergare. Și asta a ajutat-o foarte mult. Se mișcă incredibil pe teren. Mișcarea și așezarea sunt cele mai bune atuuri ale ei. Compensează și la înălțime astfel.