Dar în faţa lui Ionuţ se va afla actualul campion al versiunii IBF a semimijlociilor, englezul Kell Brook, un pugilist dur şi neînvins, care-şi va apăra, pentru prima oară, de altfel, centura câştigată anul trecut, în august, în faţa americanului Shawn Porter, chiar pe ”terenul” acestuia din urmă.

Aproape firesc, nu am cum să spun că Ionuţ n-ar avea şansa lui, dar va fi un meci teribil, ce se poate termina, în opinia mea, cu o performanţă absolut fantastică a boxerului de 33 de ani, originar din Giurgiu, care a obţinut recent şi cetăţenia canadiană sau cu o dureroasă înfrângere printr-un KO devastator. Şi spun asta, pentru că cine l-a văzut luptând pe Brook ştie că englezul are o forţă teribilă, un stil aproape brutal de lovire, dovadă stând şi cele 22 de victorii obţinute înainte de limite din cele 33 de partide – toate câştigate – din palmares.



Mizez, însă, pe inima de luptător pe care Ionuţ o are din plin şi chiar pe rezistenţa lui, lucru ce l-a dovedit mai ales în cele două meciuri contra turcului Selcuk Aydin. Dar Dan nu a mai întânit, după părerea mea, pe nimeni ca Brook, în privinţa agresivităţii şi forţei. De altfel, englezul va lupta cu înverşunarea pe care i-o oferă nu doar statutul de „gazdă”, ci şi perspectiva de a deveni, în cazul unui rezultat favorabil, oponentul unuia dintre cei doi ”monştri sacri” ai categoriei, dar şi ai boxului contemporan, Floyd Mayweather jr. şi Manny Pacquiao. Pentru că Brook ştie, fireşte, că acolo sunt ”banii adevăraţi” şi ”cota de piaţă” ce îţi poate aduce nu doar gloria sportivă, ci mai ales un cont plin aşa cum n-ai visat vreodată.

Sunt chiar curios să văd ce strategie au gândit Ionuţ şi stafful lui pentru acest ”Olimp” al carierei sale, ce surprize tactice i-a pregătit lui Brook, ce ”arme” secrete a dezvoltat, ca lovituri, în perioada de antrenament. Tot ce sper e să văd un boxer care luptă cu adevărat, cu curaj, dar şi cu multă minte, pentru şansa lui, şansa vieţii lui, de fapt.

Şi, in ciuda strângerii de inimă pe care mi-o provoacă duritatea stilului lui Brook, mi-aş dori ca acesta să nu devină un fel de ”Froch” al lui Ionuţ. Deci, indiferent care va fi deznodământul, îi doresc lui Dan să fie mândru de lupta lui. Şi să ne facă şi pe noi mândri că i-am ţinut pumnii, urmărindu-l! Go, Jo Jo!

 
 

Urmărește-ne pe Google News