ComenteazăAlex, 20 de ani, care este nevăzător, a realizat o mare surprinză, trecând în sferturi de un algerian, campion mondial en-titre.
Alexandru Bologa e primul judoka nevăzător din România care s-a calificat la Jocurile Paralimpice. Pregătit de antrenorii Gianina Andreica și Tamaș Gergely, Alex este încă o dovadă că orice limită poate fi depășită. Alex și-a pierdut vederea la doar 6 ani din cauza unei boli. Acum are 20 de ani, este student la două facultăți.
Alex a ȋnceput să practice judo-ul în 2012, după organizarea unei selecții pentru nevăzători, ȋn mai multe centre destinate acestora, de către antrenorii de la clubul Universitatea CSM Cluj. Făcuse ȋnot ȋnainte, iar calitățile motrice foarte bine dezvoltate, motivația şi dorința de a ȋnvăța, au fost ușor remarcate de antrenori.
La judo, România nu a luat niciodată o medalie la Jocurile Paralimpice.
Antrenamentele sunt aceleași ca și în cazul sportivilor care văd, doar regulile în competiții sunt puțin diferite. Arbitrii îi preiau pe cei doi sportivi la marginea suprafeței de luptă, îi însoțesc pe tatami, îi așează față în față, iar aceștia își iau prizele și poziția de luptă și … cel mai bun învinge.
A orbit definitiv la 6 ani
Deși nu va mai vedea vreodată, din cauza unui microb pe care mama lui l-a luat încă din timpul sarcinii, Alex nu a cedat în fața provocărilor pe care viața i le-a scos în cale. La vârsta de trei ani a început să-și piardă vederea, iar la 6 ani a orbit definitiv. Părinții au făcut eforturi pentru a-l duce în Belgia, unde a suferit o intervenție chirurgicală. A fost în zadar. Avea să fie însă, și ultima înfrângere a lui Alex. A învățat să facă față situației, s-a adaptat și a rămas un optimist incurabil. A făcut școala generală și Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca, iar acum este student la două facultăți – Psihopedagogie Specială și Kinetoterapie. A găsit echilibrul perfect pentru a îmbina școala și sportul iar acest lucru i-a adus multe satisfacții. ”Nu puteam să stau să mă plâng. Mi-a plăcut de mic și îmi place și acum să fac sport. Am reușit să mă adaptez la fiecare situație și am găsit soluții. Eu nu știu să fur meserie, cum se spune, pentru că nu văd, așa că trebuie să mă adaptez”, povestește Alex.
Iar adaptarea lui a reușit să-i uimească mai întâi pe profesorii pe care i-a avut în școală, iar mai apoi pe antrenorii care i-au îndrumat pașii în tainele judo-ului. Antrenamentele se desfășoară fără menajamente, sportivii nevăzători fiind tratați întocmai ca și colegii lor care văd, iar acest lucru îl ajută enorm pe Alex. ”Eu îmi dau seama unde e adversarul, văd totul ȋn minte. Îl simt când vine spre mine şi ştiu ce vrea să facă. Când se duce cu piciorul ȋn faţă, ȋmi dau seama ce urmează. Este ideal să simt intenţia adversarului cu o fracţiune de secundă ȋnainte”, explică Alexandru. ”Alex nu este un fenomen, Alex este un sportiv care s-a integrat fenomenal. E adevărat că este mai serios decât ceilalți pentru că el nu vede, nu fură tehnici. Tehnica el o face cel mai frumos, poate tocmai pentru că el vede cu ochii minții. Este o plăcere să antrenezi un astfel de sportiv. Eu îi spun ce trebuie să facă, iar el aplică perfect”, se mândrește Gianina Andreica.
sursa:transilvaniareporter.ro