ComenteazăObisnuit cu vacarmul si haosul dambovitean, romanul universal ramane o clipa in cumpana dupa o noapte si cateva ceasuri petrecute in Budapesta. Aici totul, dar absolut totul se face sub semnul discretiei. Si discretia asta se intinde asa, ca un compromis, acoperind si zambete, si vorbe, si atitudini, dar si intrebari. In Budapesta nu se rade zgomotos si nu se cearta nimeni, iar tinerii nu se saruta pe strada.
Paradoxal, in aceasta secventa lipsita de extreme, femeile fumeaza oriunde e lejer, arunca mucurile la fel de lejer si la fel de oriunde, dar nimeni nu comenteaza. Este singurul exces al unui oras in care parcurile accepta foarte rar cate un pusti sedus de skateboard si in care fetele prefera lectura in locul multor altor tentatii. Una peste alta, capitala vecinilor nostri dragi traieste la turatie redusa in timpul zilei pentru a accelera la maxim la ceas tarziu de noapte. Aproape incredibil, dar caderea serii ascunde instantaneu lumea strazii ingramadind-o in infinitatea de baruri, terase plutitoare sau restaurante cu si fara specific. Se merge foarte mult pe incredere, politia nu apare decat sporadic si de obicei in trafic, iar scandalurile nu exista, desi mozaicul de popoare reprezentat in zona ar putea fi un motiv suficient. Normal, arabii vorbesc tare, nemtii cu emfaza, iar noi urmarim ceva la fenta, ca o conversatie lenesa, sa nu bage careva de seama ca doi oameni care se cunosc n-au sa isi spuna nimic unul langa altul intr-o zi atat de frumoasa.
Ce-ar mai fi de spus? Palatul Parlamentului, o constructie grandioasa ridicata pe chei la 1879, este in plina renovare exterioara, pe Dunare au inceput sa vina de nicaieri crengi, busteni plus vreo doua duzini de sticle de plastic, pe 12 si 22 septembrie, Depeche Mode si Tom Jones au concert in localitate, o Cola la o jumatate de litru costa in centru un dolar si un pic, iar in supermarket de banii astia dai bairam cu sucuri. Inainte de fiecare iesire in oras dezlipim timbrele de pe pachetele de tigari. De plictiseala, nu de altceva.