ComenteazăJimmy Quinn (54 de ani) e un nume dureros pentru istoria fotbalului nostru. Pe 16 octombrie 1985, blondul atacant marca împotriva tuturor, și România pierdea în fața nord-irlandezilor, 0-1. La revedere, CM 1986!
E unul dintre cei mai mari atacanți din istoria Irlandei de Nord, 48 de selecții și 12 goluri, peste 200 de goluri în primele trei eșaloane engleze pentru Swindon, Blackburn, Leicester, West Ham sau Reading. Pentru actualul antrenor, unul a rămas la suflet. Are o poveste dureroasă pentru noi și pentru cei 50.000 de oameni care au fost atunci pe fostul 23 August, plus jucători și antrenori. Pentru el, e un story amuzant și glorios. Povestește Jimmy Quinn.
A răscumpărat bocancii ”istorici”!
“Jucasem sâmbătă pentru Blackburn, la Millwall. După meci, am alergat spre aeroport, și am luat, din greșeală, în geanta cu care am plecat în România, o gheată a mea și una… a lui Parkes, colegul meu. A mea era numărul 46, cealaltă – 41! Crede-mă, până am despachetat în camera de hotel de la București, habar n-am avut ce-am făcut. Aproape am leșinat de nervi! Din fericire, ceochipierul Jim Platt, portar de rezervă, care purta 45, mi-a dat bocancii lui. Cu ghete de împrumut, care mă strângeau ca naiba, de îmi venea să urlu pe teren, v-am dat golul acela! Ajutați de metodele antrenorului Bingham. Ne făcea să credem că suntem tari, chiar de eram slabi”, a povestit Quinn.
Ce e formidabil? Ca să păstreze ghetele ”istorice” ca amintire, Jimmy Quinn i-a plătit o sumă ”grea” lui Platt, colegul ce l-a salvat: ”A meritat, era un moment istoric!”.
Quinn a mai marcat un gol important pentru Irlanda de Nord. În 1993, a deschis scorul în partida cu rivala Irlanda: ”Noi visam să le blocăm accesul la Mondialul din 1994”. McLoughlin a egalat pe final, trupa lui Bobby Charlton a mers la World Cup, dar nord-irlandezii au fost primiți acasă ca niște eroi: ”Am făcut baie în șampanie la Belfast”.
Manager la echipe mai mult sau mai puțin importante (Swindon Town, Northwich Victoria, Shrewsbury Town, Egersund/ Norvegia), Cambridge United Bournemouth), Quinn a fost la un pas să preia naționala în urmă cu trei ani. Până la urmă nu a mai fost ales.
Quinn, azi manager la o companie de transport, a prins perioada de glorie a naționalei Irlandei de Nord, deceniul 1977-1987. Nord-irlandezii au fost la Mondialul din 1982, din Spania, și la CM 1986. Între altele, Irlanda de Nord bătea Belgia (3-0, 1977), Danemarca (1-0, 1978), Scoția (1-0, 1980), Suedia (3-0, 1980), Spania (1-0, la Mondialul din 1982), Germania (1-0, 1982), Austria (3-1, 1983), România (3-2, 1984 și 1-0, 1985) etc.
–––––
România a prins o seară neagră în acea toamnă. Neînvinsă de 9 meciuri la București, trupa lui Mircea Lucescu a avut 25 de cornere, 36 de şuturi pe poarta lui Jennings, două bare, mingea a fost scoasă de trei ori de pe linia porții, plus, un penalty nedat la Hagi! Punctul lui Quinn le-a permis nord-irlandezilor să facă o înțelegere cu Anglia, în ultimul meci: 0-0 și ambele naționale britanice au mers de mână la Campionatul Mondial din Mexic, din 1986.
Pe atunci antrenați de Mircea Lucescu, “tricolorii” din care făceau parte jucători precum Lung, Iovan, Ungureanu, Mateuț, Rednic, Boloni, Klein și Hagi au fost lipsiți de liderul obișnuit de la fiecare meci. Suspendat pentru cumul de cartonașe, Costică Ștefănescu a fost nevoit să privească meciul de pe banca de rezerve, în timp ce Lucescu i-a încredințat, în premieră, banderola de căpitan lui Hagi, care avea doar 20 de ani. Nici Cămătaru n-a jucat, având piciorul rupt după un meci al Craiovei cu FC Argeș, iar Balaci fusese alungat de echipa din Bănie la FC Olt, pe atunci luptându-se doar să-și miște din nou genunchiul ca odinioară.
Avea să fie totuși singurul eșec, deoarece apoi au urmat cele două egaluri cu Anglia (0-0 la București și 1-1 pe Wembley, cu celebrul gol al lui Cămătaru, ani de zile generic al emisiunilor de sport), egal în deplasare (1-1) și victorie acasă, la Timișoara, cu Finlanda (2-0), dar şi victorie cu Turcia la Craiova (3-0). Matematic, un singur punct ne-ar fi ajuns pentru calificare, deoarece Irlanda de Nord ar fi trebuit să câștige contra Angliei la Londra, în ultimul meci, în timp ce victoria noastră în Turcia era previzibilă.
Noi aveam să rămânem doar cu succesul din ultima rundă, 3-1 la Izmir, într-o victorie fără glorie care a mai consemnat și revenirea lui Cămătaru în echipa națională. Irlanda de Nord a făcut o remiză de salon cu Anglia (0-0), iar pentru turneul final ne-am reglat mai bine antenele pe bulgari.
România – Irlanda de Nord 0-1
16 octombrie 1985, Stadion “23 August”. Spectatori: 50.000
România: Lung – Negrilă (46 Geolgău), Iovan, Iorgulescu, Ungureanu – Mateuț, Rednic, Boloni, Klein – Hagi cpt., Coraș (62 Pițurcă). Antrenor: Mircea Lucescu
Irlanda de Nord:Jennings– Nicholl, ONeill, McDonald, Donaghy – Penney (73 Armstrong), McIlroy, McCreery, Stewart (57Worthington) – Quinn, Whiteside. Antrenor: William Bingham
A marcat: Quinn (29)
Arbitru: Rolf Sorensen (Danemarca)