ComenteazăLibertatea: Cum a fost cursa, doamnelor?
Constantina Diţă: Pentru mine, destul de dificil! M-a durut spatele, am avut probleme şi la piciorul drept, dar mă bucur că am reuşit s-o termin. Asta e victoria mea, mă bucur că am încheiat cursa! Am vrut să mă opresc pe ultimii kilometri, dar pentru românii care au fost pe traseu, am strâns din dinţi şi am mers mai departe!
Lidia Şimon: Eu sunt zâmbitoare, mă simt foarte bine! Alte colege văd că au fost cărate în spatele medicilor la finiş. E drept, mi-a fost teamă că nu voi încheia nici eu traseul, dar am reuşit. A fost foarte frumos, cu mulţi compatrioţi care ne-au încurajat pe parcurs.
Aşa de mulţi români au fost pe traseu?
Constantina Diţă: Nu am mai avut parte la nici o cursă de asemenea susţinere. Auzeam din toate părţile “Hai, Constantina!”, “Aleargă, Puşa!”, Di-ţă, Di-ţă!”. A fost minunat. Inclusiv fiul meu, Rafael, a fost pe traseu, am tras cu ochiul şi l-am văzut fluturând un steag…
Lidia Şimon: Da, sute de români! Numai eu am primit comandă de la prietenii mei, cu o zi înaintea cursei, să le aduc 50 de steguleţe. Le mulţumim tuturor.
Ce părere v-a făcut acest circuit stradal? E prima oară când un maraton olimpic nu se termină pe stadion…
Constantina Diţă: Traseul a fost dificil. Păi, în primul kilometru de la start, când eu eram în prima linie, keniencele şi etiopiencele au sprintat grămadă, de erau să mă arunce în gard. M-au călcat! Mi-am zis de atunci să rămân în spate… Au fost tot felul de curbe, străduţe înguste… La Beijing, toată cursa a fost numai în linie dreaptă, doar vreo-două trei viraje.
Lidia Şimon: Mi-a plăcut! Iar eu sunt mândră de tot ce am realizat la Londra. Am reuşit chiar un timp mai bun decât cel cu care mă calificasem la Olimpiadă. Cel mai bun timp al sezonului pentru mine!
S-a alergat rapid?
Constantina Diţă: Nu neapărat! Curbele de pe traseu au împiedicat obţinerea unui timp sub două ore şi 20 de minute.
Lidia Şimon: Ce mai contează?! Am scos un timp bun, rezistenţă am, păcat că nu mai am viteza de acum câţiva ani… Am şi avut emoţii mari, n-am mai putut dormi cu două zile înainte de cursă…
Mai continuaţi sau acesta e ultimul interviu în calitate de maratoniste?
Constantina Diţă: Totul depinde de cum mă voi recupera şi cum mă voi simţi cu spatele şi cu picioarele. Însă, răspunsul meu, acum, e că nu mă voi opri din alergat, o să mai concurez, nu scăpaţi de mine!
Lidia Şimon: O să mai alerg, de ce nu? Mărturisesc însă că aş dori să predau ştafeta unei fete tinere, pe care să o învăţ cum un om obişnuit ca mine, care a avut puţin talent şi a trebuit să adauge foarte multă muncă, poate să facă performanţă.
A vomitat!
Dacă Lidia Şimon era ca nouă la finalul cursei, Constantina Diţă avea mari dureri la piciorul drept, care au chinuito şi în timpul cursei, aşa că a plecat de la “The Mall”, locul finişului, într-un picior. Din cauză că era nerefăcută după cursă, lui Diţă i s-a făcut rău! Retrasă într-un colţ şi asistată de medic, Constantina a vomitat. Imediat după ce şi-a revenit, Puşei i-au fost administrate vitamine.
Foto: Gazeta Sporturilor