Giani Kirita se simte frustrat, pentru ca desi la echipele la care a jucat – Dinamo, Samsunspor si Gaziantepspor – a fost mereu titular, el nu intra in calculele actualului selectioner al nationalei. Fundasul a revenit pentru vacanta de vara in tara, dupa ce i-a ajutat pe cei de la Gaziantepspor sa se salveze de la retrogradare.
Libertatea: Giani, cine crezi ca e de vina pentru ce se intampla la Dinamo?
La Dinamo e dezastru si degringolada si cred ca s-a ajuns in aceasta situatie de cand Andone a fost dat afara. Trebuie sa se inteleaga ca nu sunt de vina doar jucatorii si antrenorii, ci si conducerea.
Au dreptul suporterii dinamovisti sa fie suparati pe jucatori?
Am jucat sapte ani la Dinamo, deci cunosc destul de bine fanii lui Dinamo. Sunt rai, patimasi, vor rezultate imediate, iar parcursul european al rivalilor de la Steaua si Rapid i-a inrait si mai tare.
In ce conditii te-ai intoarce la Dinamo?
Sufletul meu e la Dinamo si sunt convins ca intr-o zi ma voi intoarce la acest club. De cand am revenit in Bucuresti, vin oamenii la mine si imi spun “Giani, hai la echipa, ca ne omoara astia!”. Eu voi face acest lucru doar cand va fi nevoie de mine si musai in conditiile puse de mine.
Dinamo a mai trecut prin perioade nefericite si pe vremea ta…
Este adevarat. In 2003, ma aflam la al saselea sezon consecutiv in “Groapa” si simteam ca e deja prea mult. Dinamo avusese in acel an 7 infrangeri si toata lumea stramba din nas, de parca eu eram singurul vinovat, pentru ca eram capitanul echipei. Am trait cam ce a patit in acest an Florentin Petre.
Atunci te-ai decis sa dai curs ofertei de la Samsunspor?
Pentru ca nu aveam impresar, acel transfer mi l-am rezolvat singur. Gigi Multescu, care era antrenor la Samsunspor, a venit odata la Saftica. M-am dus la el si i-am zis ca as vrea sa vin sa joc la el. Apoi, singur am tratat cu Borcea, cu Badea si cu Netoiu plecarea mea.
Se zice ca Samsunspor nu a fost multumit de tine si te-a trimis la plimbare…
Am sa spun lucrurilor pe nume. Aveam doi ani de contract cu turcii, iar in ultima jumatate de an au venit in cantonament sa semnez prelungirea pe inca trei ani. Nici atunci nu aveam impresar, asa ca le-am zis conditiile mele si am batut palma. Aveam sa aflu ca m-au mintit, pentru ca nu aveau banii pe care ii cerusem. Drept dovada: au retrogradat.
Cum te-ai adaptat fotbalului practicat in Turcia?
Foarte greu… Cand am ajuns la Samsunspor, in secunda doi am vrut sa ma intorc acasa. Glumesc… Sa joci “afara” nu e asa usor precum cred unii. Trebuie sa te acomodezi cu stilul de joc din campionatul respectiv, cu limba, cu obiceiurile oamenilor de acolo si cu cultura lor. Eu, abia dupa cateva luni m-am acomodat in Turcia, dar imi este greu pentru ca sotia si copiii mei stau mai mult la Bucuresti. Fetita cea mare, Roxana, incepe scoala din aceasta toamna.
„Cred ca nea Piti nu are ochi si pentru mine”
La nationala te mai gandesti?
Bineinteles, dar nu cred ca nea Piti are ochi pentru mine. Joc de trei ani in Turcia, meci de meci, mai dau si goluri, dar n-am fost convocat din 2001. Cand se mai aude ca dau gol sau ii batem pe Besiktas sau pe Galata, primesc telefoane din tara, de la colegi si ziaristi. Dar ce pot sa fac eu? Sa ma duc la nea Piti cu o pancarta? Cei de la nationala nu si-au aratat interesul pentru mine. Inaintea meciului cu Olanda, am fost sunat de Gabi Boldici, care m-a felicitat si mi-a zis ca sunt in vederile selectionerului. Si asa am ramas pana in ziua de azi!