‘La un meci am pasat cu bara!’

In zilele in care Romania se topeste de caldura, Sorin Cartu s-a retras la Olanesti. Telefonic, le face in ciuda prietenilor: ‘Zau, fratioare, caldura mare, nu? Aici seara dorm cu patura’, le povesteste, facand apoi, smechereste, cu ochiul. Alt telefon. Sotia sa, Silvia, il anunta ca fata cea mica a luat 10 la limba romana, la Bacalaureat. Alt motiv de mandrie. ‘Au spus si pe tv ca le-a dat greu la romana’. La Olanesti, Cartu si-a permis cateva zile de liniste. Are acolo o casa de vacanta, a construit o pensiune, intre timp vanduta, si se pregateste sa mai ridice inca una.

Libertatea: Sorin Cartu a ramas in istoria fotbalului romanesc drept autorul unor goluri din situatii imposibile si al unor ratari din situatii clare de gol…
Sorin Cartu: Asa mi-a placut mie sa incerc sa marchez din pozitii dificile. Asa, de la sase metri, cu latul, poate oricine sa dea gol. Apoi, am mai ratat din situatii clare fiindca am preferat o fenta in plus. Odata, intr-un meci amical, la Targu Jiu, daca nu m-a lasat memoria, am driblat si portarul si, ca sa fie mai frumos, am pasat cu bara, mingea mi-a revenit si abia atunci am trimis-o in poarta. Plateau oamenii bilet, era pacat sa nu-i bucuri cat puteai…

V-a ramas vreo alta faza in memorie?
Pai, cred ca sunt mai multe… in fine. De exemplu, in meciul cu Betis, din 1984, in pri-mul tur al Cupei UEFA, am avut o faza in care cu doi aparatori adversi in fata am aruncat mingea peste ei cu calcaiul, apoi am facut preluare si am sutat in vinclu, dar mingea a lovit bara. Am auzit ca faza a fost reluata de mai multe ori la Eurosport, in rezumatele dedicate meciurilor din cupele europene… I-am eliminat la penalty-uri, dupa 0-1 la ei si 1-0 la noi, tot eu marcand golul nostru. Fanii Universitatii vorbesc mereu de sezonul 82 – 83, cand am ajuns in semifinala cu Benfica, dar si in alt an, 1984, Craiova a avut o alta sansa mare.

Ce fel de sansa?
De a juca o finala europeana, chiar in primul tur am eliminat Betis. In turul doi am eliminat pe Olympiakos Pireu, cu doua victorii identice, 1-0, ambele goluri marcate de mine. Returul de la Atena a fost infernal, cu 80.000 de greci in tribune. Apoi, in turul trei am jucat cu Zeleznicear Sarajevo. I-am batut cu 2-0 la Craiova, dar am pierdut cu 4-0 la ei, dupa un meci in care ne-au lipsit foarte multi jucatori. Chiar si asa, la 0-0, eu am avut o bara, dupa un sut in diagonala de la marginea careului. La 1-0 pentru noi, nu cred ca ne eliminau si ajungeam in ‘sferturi’. Bara aceea m-a urmarit pe mine multa vreme. Pur si simplu o visam noaptea, am avut si probleme de sanatate pe chestia asta…

In cartea ‘Frumosii nebuni ai Craiovei Maxima’, scrisa de Ion Jianu, e redata o poveste picanta din meciul cu Fiorentina, din 1982…
A, cu ce le ziceam eu italienilor? Aveau o trupa teribila, cu Antognoni, Graziani, Passarella, Bertoni, dar si un noroc teribil. I-am dominat in prima repriza, dar la pauza era 1-0 pentru ei. Am avut bare, ocazii peste ocazii. Fiind mare admirator al fotbalului italian, vorbeam destul de bine limba. Le-am spus tot felul de expresii mai aparte, prin care le transmiteam ca au atat noroc fiindca se iubesc intre ei, dorm doi in pat, chestii din astea… Pana la urma, i-am invins cu 3-1, iar eu am dat golul al doilea.

Dintre tehnicienii care au antrenat in ultimul sezon al primei ligi aveti cea mai mare vechime ca ‘principal’…
Pai, am antrenat prima data in Divizia A in toamna lui 1988, aveam 33 de ani. Ion Traian Stefanescu, pe atunci prim-secretar la Dolj, m-a numit antrenorul Universitatii intr-o dimineata. Eram atunci antrenor-jucator la Electroputere. M-a intrebat ce vreau, masina, casa. I-am zis: ‘Vreau sa nu ne predam lui Steaua si Dinamo’. Era un tip deschis, un intelectual. M-a inteles si m-a sprijinit. Peste un an am batut si pe Steaua, si pe Dinamo, si Victoria si Flacara Moreni! Atunci am construit, in jurul lui Gica Popescu, echipa cu care am cucerit in 1991 atat Cupa, cat si campionatul Romaniei. Ce vremuri erau!

Negrila  si sucurile de fructe

‘Am fost o trupa misto’, spune Cartu mai mult pentru sine, desertand un plic cu poze. ‘Jucam fotbal, dar stiam sa ne si distram. Uite-l pe Negoro… Dupa un chef facut in strainatate, seara, dupa unul dintre meciuri, Negrila se refacea a doua zi cu sucuri de la automat. Erau gratis, la micul dejun. „Ba, extraordinare sunt sucurile astea! Daca am avea si in Romania asa ceva, cine s-ar mai atinge de bautura?”, se vaita Negoro… Problema e ca sucurile erau bune dimineata, dupa chef. Seara, de baza era tot spritul…’, isi aminteste Cartu.

A castigat procesul cu Timisoara

Dupa Olaroiu si Hagi, Sorin Cartu a fost al treilea tehnician cazut victima pe altarul ‘proiectului Timisoara’, asa cum ii place patronului Marian Iancu sa spuna.

Cartu, care semnase cu Poli vara trecuta, explica: ‘Am stat acolo 12 etape. Dupa primele zece, aveam 18 puncte, o medie de 1,8 puncte pe meci, ceea ce e o medie de cupe europene. Lui Iancu ii placea sa spuna ca pune presiune, dar una e presiune si alta tensiune, ca asta facea el: tensiune. Dupa jocul pierdut la Dinamo, 1-3, dupa ce am avut 1-0, a zis ca Grigorie si Alexa, oamenii lui Netoiu, au pierdut meciul. Dupa ce am plecat eu, Alexa a devenit capitan de echipa! Am invins Bistrita cu 1-0, dar el a refuzat sa plateasca prima, spunand ca nu da banii fiindca scorul la limita i-a provocat emotii…

Ultimul meu meci a fost la Targu Jiu, unde am pierdut cu 1-0. Initial, eu am vrut sa duc echipa la Herculane cateva zile, Iancu s-a opus. Era greu sa mai continui. Pentru ca mi-a reziliat unilateral contractul, l-am dat insa in judecata la Judecatoria din Craiova. Zilele astea s-a pronuntat sentinta. Mi-au dat dreptate’.

„Gica Popescu a filmat Revolutia la Timisoara”

La Olanesti, Cartu a primit vizita lui Fane Cioaca, fostul sau secund la Universitatea in anul cuceririi eventului, 1991. Cei doi si-au amintit zilele Revolutiei din 89. ‘Plecam intr-un cantonament in Italia. Am ajuns la Timisoara cand incepuse sa se traga, pe 17 decembrie. Gica Popescu avea o camera video, a filmat cateva scene de dupa perdeaua de la hotel.

Cand am trecut granita in Iugoslavia, ne-au inconjurat imediat niste ziaristi italieni de la Rai Uno. Ofereau si cateva zeci de mii de dolari pe niste imagini din Timisoara, dar Ceausescu inca nu cazuse. Cine ar fi avut curajul sa vanda imaginile? S-ar fi umplut Gica de bani, da nu-l plang, fiindca s-a umplut el mai tarziu…’, si-a amintit Fane Cioaca, astazi coordonatorul Scolii de Fotbal Marius Lacatus.

Face un cartier la Mogosoaia

O parte din banii castigati de Cartu din fotbal au fost investiti in afaceri imobiliare. Ultimul proiect, un cartier de vile la Mogosoaia, unde tehnicianul e partener cu Gigi Netoiu.

Sorin Cartu a cumparat terenuri in statiunea valceana Olanesti in urma cu mai multi ani. ‘Prima pensiune ridicata m-a costat vreo 60.000 de dolari. Am vandut-o acum cateva luni cu 180.000 de euro. O sa construiesc alta, cu vreo 10 camere, si o s-o bag in circuitul turistic. Olanestiul s-a dezvoltat mult in ultimii ani’, spune Cartu, care mai detine la Olanesti o casa de vacanta, cu trei camere, un apartament si un living.

Case de 300.000 €

Cel mai indraznet proiect imobiliar al sau a  fost demarat insa la Mogosoaia. ‘Aveam eu acolo un teren achizitionat mai de mult. Am mai luat un alt teren invecinat, m-am asociat cu Gigi Netoiu si vrem sa facem acolo sapte vile. Pretul de vanzare cred ca va fi cam 300.000 de euro o casa, dar mai vedem, cine stie cum vor evolua preturile pana vor fi gata’, afirma Cartu.

Urmărește-ne pe Google News