Lăcătuş îi pusese gând rău: „Vine şi fasonatu′ de Hagi. Avem noi grijă de el”

„Eu aveam 18 ani atunci. M-a remarcat Vasile Iordache, m-a chemat să mă pregătesc o săptămână cu el, mi-a zis că-i place de mine, m-a sunat şi Dănilescu. Aşa am ajuns la Steaua. Duckadam avusese problemele ştiute, iar portari mai erau Stângaciu şi Blid. Eu urma să fiu al treilea”, a rememorat câmpineanul.

Făcea pe „taximetristul” pentru colegii fără maşină

„Hagi n-a venit din prima zi la reunire. A mai întârziat câteva zile, erau nişte probleme, erau discuţiile că urma Supercupa Europei. Ţin minte că a apărut şi Nicu Ceauşescu pe la stadion şi a zis că se rezolvă. Cu o zi înainte să vină el prima oară în vestiar, ţin minte că Lăcătuş, care era cel mai guraliv din vestiar, striga prin vestiar: «Vine şi fasonatu ăsta de Hagi! Las că avem noi grijă de el!». Aşa era Lăcătuş, gură mare, dar şi suflet mare. Zicea că are «grijă» de el, dar au devenit foarte buni prieteni”, a continuat Opaţchi.

„Gică era şi atunci ca şi acum, un om simplu. Băiat simpatic, dar liniştit, în banca lui. Ţin minte că, la un moment dat, mă duceam la Dochia (n.r. – alt jucător din Câmpina, Romeo Dochia, fost atacant la Dinamo, Rapid, Progresul, „U” Cluj, Dacia Unirea Brăila etc), care era atunci la Rapid şi locuia undeva, pe la Gara de Nord, împreună cu Pistol şi încă un băiat. Nu aveam maşină atunci şi eram în staţie la troleibuzul 93. Hagi avea Dacie Sport atunci. Eu nu l-am văzut, ci el m-a observat în staţie. A oprit şi m-a dus el la gară. Aşa e el, mai introvertit, se plimba mult singur”, a încheiat Roberto Opaţchi.

Urmărește-ne pe Google News