Lacrimi pentru Dobrin

Trecerea in nefiinţă a celui considerat de mulţi cel mai valoros fotbalist roman, Nicolae Dobrin (n. 26 august 1947 – d.26 octombrie 2007), ne intristează şi acum, la doi ani de la tragica sa dispariţie. Prietenii, familia, oameni obişnuiţi, toţi îşi aduc aminte cum, odinioară, “Gâscanul” ne încânta cu geniul său.
Piteştiul varsă, azi, o lacrimă pentru idolul său. Nicolae Dobrin s-a stins din viaţă mult prea devreme. Doi ani au trecut de când “Gâscanul” ne-a spus “adio” şi a lăsat o ţară înlăcrimată. Foştii săi elevi, doamna Gica, soţia, şi fiul lor, Dan, prietenii, fanii şi întreaga Românie sunt alături de familie. “Gicu iubea cel mai mult pe lumea asta fotbalul şi pe soţia lui, Gica. Era înnebunit după ea. Această femeie l-a înţeles mereu. Ar fi făcut orice pentru ea. Doar ca să trăiască mai mult, în ultimii 15 ani, Gicu nici n-a mai pus gura pe alcool”, povestesc foştii colegi ai “Gâscanului”.
Îl plâng copiii de la şcoala de fotbal
La Şcoala de fotbal “Nicolae Dobrin” e mare tristeţe. Copiii de la grupele 1992, 1993 şi 1995 nu schiţează zâmbetul obişnuit la întâlnirea cu mingea de fotbal. “Cu siguranţă nu vom mai întâlni un om ca Nicolae Dobrin. Ne pare rău că nu mai este aici, să ne mai arate câte un dribling şmecheros”, spune, printre suspine, Romeo Paraschivescu, un junior care visează să-i calce pe urme. Ultimele vorbe, ale omului de încredere al lui Gicu, antrenorul Petrişor Calotă, ne cufundă şi mai mult în amărăciune: “Fotbalul românesc mai trebuie să aştepte încă 1.000 de ani ca să vadă un nou geniu, aşa cum a fost Nicolae Dobrin!”.
De ziua lui, făcea cinste cu prăjituri
Apropiatul lui Dobrin, Petrişor Calotă, deapănă amintiri emoţionante de la aniversările “Gâscanului”: “De obicei, de ziua lui, aducea prăjituri pentru juniori. Eu luam copiii, îi piteam la el în birou, iar atunci când intra, micuţii începeau să-i cânte «La mulţi ani!». Se înmuia imediat. Le dădea prăjituri copiilor şi îi pupa.”
«Mi-a fost ca un tată»
Antrenorul Petrişor Calotă a stat lângă fostul mare fotbalist până cu câteva ore înainte ca acesta să se stingă din viaţă
Profesorul Petrişor Calotă (42 de ani), antrenor la Şcoala de fotbal “Nicolae Dobrin” şi foarte bun prieten cu “Gâscanul”, a stat de vorbă cu reporterul Libertăţii la doi ani de la tragica dispariţie a eroului din Piteşti.
Libertatea: Cât de apropiat aţi fost de Dobrin?
Petrişor Calotă: Mi-a fost ca un al doilea tată. Din păcate, al meu s-a stins în 2001 şi, mereu când am avut nevoie de un sfat, la Gicu mă duceam prima dată. Nu începeam o săptămână fără să mă consult cu el.
Cum a luat fiinţă şcoala de fotbal?
Îi lua pe juniori când terminau clasa a opta. Îi oprea, asigurându-le mâncare şi cazare din banii lui. Îi plăceau foarte mult copiii. Venea în vestiar, vorbea cu ei, îi întreba cum îi cheamă, era interesat de fiecare în parte.
Le împărtăşiţi băieţilor din secretele lui Dobrin?
Cum să nu, de fiecare dată! Mereu le-am zis că nea Gicu a fost cel mai mare jucător din România. Nu înjura pe teren, nu s-a certat niciodată cu arbitrii, n-a lovit nici un adversar, iar pe el îl accidentau toţi, numai pe jos îl ţineau.
Cum aţi suportat tragica lui dispariţie?
Am stat cu el la spital până la unu noaptea şi ne-am luat la revedere, ne-am pupat, urmând ca a doua zi să plece la Bucureşti pentru alte analize. Şi dimineaţa, la ora 7.10, m-a sunat soţia lui să-mi spună că Gicu nu mai e. Am fost primul om pe care l-a sunat. Îmi vine să plâng şi acum…

Urmărește-ne pe Google News