Ca antrenor este impresionant. Pe lângă umărul pus la formarea lui Cristiano Ronaldo, Quaresma, Witsel, Varane sau Fellaini, ca să-i amintim doar pe străini, pe lângă campionate cucerite cu Sporting Lisabona și Standard Liege, echipele construite la Nancy, Rennes și PAOK Salonic, rămân charisma, performanțele, omul.
Pe alocuri contondent, dur, direct, fără menajamente, întotdeauna jonglând cu succesul. Acuzat de originile sale maghiare, Bölöni, jucându-se cu ceasul său Tissot alb cu brățară argintie, parează cu buletinul cu steagul românesc: „Nu mi-am schimbat numele, nu am spus niciodată că mi-e scârbă de România sau să vorbesc urât, nu m-am bătut cu pumnii în piept, dar punctele pe «o» trebuie puse”.
Libertatea: Domnule Bölöni, cum vă simțiți la 66 de ani?
Ladislau Bölöni: Îmi place să lucrez, oricând, orice. Dacă nu în fotbal, altceva. Mă consider un om destul de activ, care umblă în lume cu ochii deschiși și cu capacitatea de a recunoaște că nu cunoaște totul.
Și ce vă pasionează?
Grădinăritul. De dimineața până spre seara, când sunt acasă, în Franța. Când eram mic, aveam două pasiuni, fotbalul și tâmplăria. Acum, renovez diverse chestii. Merg la talcioc, iau scaune, mobilă, mese, tot felul de lucruri. Și încerc să le dau o formă, să le transform. Și-n Spania, în ultimul cantonament al echipei, pusesem ochii pe o statuie, mi-ar fi plăcut să o achiziționez, dar nu a fost chip să-i conving pe cei de acolo să mi-o vândă.
Ce nu s-a schimbat la dumneavoastră de-a lungul anilor?
Sunt sociabil, dar nu-mi place să fiu deranjat când muncesc. Și sunt exigent, așteptând și de la ceilalți să fie la fel.
«48 de ore mi-ar conveni, 24 de ore nu sunt de ajuns»
Ce-și dorește Ladislau Bölöni în afară de sănătate, bucurii, succes?
Ca o zi să aibă 48 de ore. Observ în realitate că 24 de ore nu sunt suficiente pentru mine.
Ce nu vă mai place?
Să mai conduc mașina și să merg la cumpărături. Și nu mă inspiră deloc muzica generației tinere, mai multe înjurături și zgomot.
Aveți vreun gadget preferat, de care nu vă puteți despărți?
La ce vă referiți?
Telefon, laptop, smartwatch…
Sunt imposibil de evitat și sunt utile. Trebuie să folosesc telefonul, laptopul. Primesc fotografii de la cei dragi, filmulețe. Am o altă problemă referitoare la ce spuneați dumneavoastră: e o modă ca tinerii să fie cu casca la ureche, nu se învârte pământul dacă nu ascultă muzică, nu se pot concentra altfel. Aceste telefoane ultradeștepte ne fac mai bogați, că aflăm orice, dar totuși mai săraci, fiindcă am ajuns să comunicăm doar prin ele!
«Am mai vorbit cu Witsel, cu Fellaini, e mai ușor să ne întâlnim în fotbal. Cristiano Ronaldo trăiește la un alt nivel, într-o altă dimensiune, într-o altă lume, e de înțeles, cu toată sinceritatea»
«Pentru mine, Târgu Mureș este și va rămâne mereu acasă. Încerc să ajut și liceul de acolo, “Bolyai Farkas”. Mereu când merg acasă mănânc cu plăcere cașcaval pane și papanași cu brânză»
«Ascult cu plăcere mereu Leonard Cohen, îl mai sun și pe Valentin Ceaușescu, și el un alt “nebun” de Cohen. Mai îmi plac Ivan Rebroff și Frédéric Chopin»