Zinedine e patronul, seful de orchestra care stie exact ce solist trebuie sa puna in valoare. Zizou este cel care da tonul. El Zid e definitia creativitatii, a imaginatiei, e secretul stapanei fotbalistice a planetei, e dictatorul Europei. Republica Franceza l-a proclamat rege, el asta este, un crunt dictator. Starea lui de sanatate e mai mult decat o afacere de stat. Durerea pe care o are la coapsa stanga e durerea fiecarui francez. Brigitte Bardot, 11 septembrie, Beatles-ii, terorismul, PelĂŠ, Palestina, Michael Jackson, Israel. Nu mai conteaza nimic. Gata, incepe Campionatul Mondial. Fara Zidane.
Franta are meci dificil azi. „Zidane lipseste? Fara Zinedine, e greu si cinci minute pe teren. Nu avem ce face, trebuie sa jucam”, spune Djorkaeff. Vieira, mijlocasul de abanos nascut la Dakar, tocmai in Senegal, aproba: „Cel mai emotionant moment al carierei mele. Vom fi nevoiti sa muncim mult in fata cele mai bune echipe din Africa”. Chiar daca la Seul a inceput sa ploua, chiar daca „Les Bleus” si-au anulat antrenamentul oficial din cauza distantei mari dintre locul de cantonament si Capitala, langa „cocosi” se afla jucatorul-talisman. Laurent Blanc, fostul capitan, a venit special pentru a saruta chelia lui Barthez, inaintea meciului.
„Leii” senegalezi, aflati in plin scandal „Fadiga”, fotbalistul care a furat un colier de aur dintr-un magazin, recunosc cu totii ca au fost si vor fi suporteri ai Frantei. Dar ca visul lor e acum sa se ia la tranta cu statuile din echipa adversa. „Am tinut cu Franta la ultimul Mondial, dar acum tinem doar cu noi. Traim in Franta, muncim in Franta, iubim in Franta, ar fi extraordinar sa invingem Franta”, recunoaste mijlocasul Moussa NÂÂDiaye, de la Sedan, unul dintre cei 21 de fotbalisti cu carte de munca in Première Division.
Incepe Mondialul cu Franta – Senegal, un fel de Kramer contra Kramer. Culoarea pielii colegilor lui Petit si Dugarry contra vizei de Paris a lui Diouf, NÂÂDiaye sau Camara.