Libertatea: Cum te simți la 46 de ani?
Leonard Doroftei: Ca un puști. Însă un puști împlinit. Mă iubește nevasta, am copiii aproape, ce-mi pot dori mai mult?
Nu ți-ai propus nimic special de această zi?
Nu, sau, mai bine zis, nu voi mai face petrecere mare ca în alți ani. Pur și simplu acum nu am chef de distracție. O să petrec cu familia undeva retras, în nici un caz la crâșma mea, pentru că acolo ar sări toți pe mine.
Dacă ai da timpul înapoi, ai schimba ceva în viața ta?
Absolut nimic! Sunt mândru de ce sunt și de ceea ce am realizat în sport.
Apropo de sport, ce înseamnă boxul pentru tine?
Este viața mea! Acest sport m-a învățat ce înseamnă fericirea, dar și durerea și sacrificiul. Am cunoscut și binele, și răul. Am învățat să dau și să fiu lovit! Boxul mi-a oferit o șansă în viață pe care n-am ratat-o. M-am urcat în acest tren și nu m-am mai dat jos decât la capăt! Nu mi-a fost frică de ”naș”!
Dar cum a fost ca șef al federației de specialitate?
A fost o experiență frumoasă. Am cunoscut niște oameni pe care nu sunt supărat. Nu de alta dar, ca întotdeauna, cel mai deștept cedează primul! Și am mai învățat ceva: să nu mai semnez niciodată ”ca primarul!”. Acum este de domeniul trecutului, nu cred că m-aș mai băga în așa ceva.
Despre viitor ce planuri ai? Cum te vezi peste alți 46 de ani?
Eee, am și eu limitele mele! Sunt mai modest din fire, nu mă gândesc așa de ”aproape”! Vreau să fiu sănătos și cam atât. Restul va veni de la sine.
Și-a pierdut un prieten
Singurul lucru pe care-l regretă Leonard Doroftei acum, la ceas aniversar, este faptul că și-a pierdut niște prieteni, după ce a activat ca președinte al Federației Române de Box. ”Din cauza acestui post, mi-am neglijat familia și afacerile și, ce mă doare cel mai mult, mi-am pierdut un prieten. Mă refer la fostul meu antrenor, nea Titi Tudor. În plus, și nașul (n.r. – Feri Vaștag) a uitat să mă mai sune! Asta este, eu nu sunt supărat pe nimeni, dar mă doare că am ajuns acum să nu ne mai vorbim”, ne-a mărturisit, cu regret în glas, Leonard Doroftei.