ComenteazăO echipă mică, parcă blestemată să nu aibă mulţi spectatori niciodată, Sportul Studenţesc e în pragul colapsului. Mulţi oameni de fotbal mi-au semnalat că de 12 luni fotbaliştii alb-negri nu şi-au primit banii. Rău de tot, aproape dezastruos. Păi ce, e de ici, de colea să nu îţi iei leafa de un an? Sătui de promisiuni deşarte, cohorte de jucători depun memorii să devină liberi de contract! Nu-i pot condamna, deşi de culorile alb-negre sunt legat sufleteşte din copilărie. În “Regie” m-a dus taică- miu prima oară în clasa I, drept mulţumire că nu l-am făcut de râs la şcoală. Aşa am descoperit farmecul fotbalului, aşa m-am îndrăgostit de echipa studenţească, aşa am avut şansa să-i văd jucând pe Mircea Sandu, Gino Iorgulescu, Paul Cazan, Costel Stănici, Cabrini II…(nu mă puneţi la încercare, că vă spun toată echipa pe nerăsuflate, chiar cu rezervele, gen Burchel!).
Vinovat de dezastru e doar patronul, preşedintele sau ce mama dracului funcţie şi-a dat, Vasile Şiman. Apărut drept mare salvator al clubului, istoricul care vorbeşte româneşte cu un ciudat accent ucraineano- rutean a revoluţionat fotbalul. Ani în şir, a vorbit de bani contra performanţă, dar jucătorii primeau umbrele şi paltoane în loc de banii din contract. Umblă vorba prin oraş că omu-i falit şi plin de datorii. Iar gorilele alea care-l păzesc sunt, de fapt, plătite de unii rakeţi creditori, să nu-i rupă alţii mâinile sau capul. E fix problema lui, dar e păcat de Dumnezeu ca o echipă aşa frumoasă să dispară! “Naşule”, nea Gino, bre, nea Mitică, faceţi, domnule, ceva. Ştiu că abia vă aşteaptă otrepele să călcaţi pe bec, dar în genunchi vă rog: salvaţi Sportul Studenţesc!