Comentează- A treia ediție a avut loc între 21 și 23 februarie la București și a reunit șase echipe din Capitală, Cluj și Brașov, dar și sportive din Austria.
- “Prin sport luptăm împotriva discriminării, căci fiecare pornește cu șanse egale, indiferent de rasă, etnie, orientare sexuală sau identitate de gen, vârstă sau statut socio-economic”, explică Vlad Viski, de la Asociația MozaiQ.
- Evenimentul a făcut parte din luna Football vs Homophobia, un proiect sprijinit de UEFA, care include evenimente în peste 25 de țări europene menite a combate discriminarea în fotbal.
Fotbalul e instrument pentru combaterea discriminării și promovarea diversității.
Sportul înseamnă diversitate, lucru demonstrat de-a lungul anilor prin numeroasele competiții sportive care au adus laolaltă oameni din toate zonele, care au transmis mesaje puternice. Prin fotbal transmitem un semnal hotărât că homofobia și transfobia nu-și au locul pe nici un teren.
Vlad Viski, director executiv al Asociației MozaiQ:
Piscul, demonii, numărul 10, toate luate „despacito”
42 de sportivi au trebuit să urce pe piscul competiției. Sinteticul de la Daimon Club e pe strada Capul Piscului. Daimon, adică demon. Toată lumea a scos demonul sportiv din ea! Adresa are numărul 10.
Red Women 35+, adică fetele purpurii, FCM Despacito – au luat-o încetișor, nu-i așa!, Cluj United, Club Sportiv Ocazional (CSO), HLGBTQ+United Brașov, Just for Fun Cluj Napoca. Ele au fost formațiile care și-au disputat supremația.
„Sportul are această putere să schimbe oameni, atitudini, să arate solidaritate”
Fotbal pentru Diversitate este un eveniment care crește de la an la an și care ne demonstrează că sportul are această putere să schimbe oameni, atitudini, să arate solidaritate. Pentru noi, acest turneu este extrem de important, pentru că aduce oameni împreună în lupta împotriva homofobiei și transfobiei.
Vlad Viski, director executiv MozaiQ:
Tatuaje și coafuri în trend, dar și pasiune
“Cred că îi ajutăm pe oameni prin acest campionat să se ia pe sine mai în serios, să vadă că viețile lor au valoare. Când îți asumi o identitate o să vezi că viața e mult mai frumoasă”, completează Oana Koulpy, organizatoare Q Sports România. Stop! Cine vorbește, și joacă. Oana e una dintre jucătoarele de la echipa CSO.
Pe teren, chiar toată lumea se ia în serios. Și se întrece pe sine! Mișcările sunt parcă desprinse din fotbalul adevărat, pe unele fețe sunt zâmbete, alte chipuri scrâșnesc.
Sunt și destule tatuaje și coafuri în trend. Și ghete speciale pentru terenul sintetic.
Vine, vine primăvara!
Asistența e de circa 100 de persoane. Undeva, pe o foaie A3, cineva a scris cu carioci multicolore: “Liberi să iubim”.
Peste hârtie au căzut, purtate de vânt, câteva frunze. Par tomnatice, dar atmosfera de pe teren prevestește primăvara.
Pe tricourile unei echipe scrie “Thor s Hammer”. Pe alte bluze scrie “Delirio”. În altă parte, mesajul e clar: “Football vs. Homophobia”. De fapt, e un mesaj omniprezent pentru cine are ochi și urechi să vadă și să audă.
Culoarea anului 2020
Arbitrii sunt exigenți. Un jucător în galben e la pământ, imediat adversarul îi cere scuze și vrea să-l ajute.
Red Women, toată lumea peste 35 de ani, câștigă competiția. “Fetele roșii”, cu cineva cu păr albastru regal. Culoarea anului 2020.
Echipele zâmbesc la poze. Se împart medaliile. “Stay unique”, apare, de undeva, un mesaj. JFF Cluj, CSO, Cluj & Graz United, FCM Despacito și HLGBT United Brașov cmpletează clasamentul.
6 echipe a câte 7 jucători, plus o echipa care a participat la meciul demonstrativ Oro Team.
Până la urmă, rezultatele nu contează. Dar victoria are, mereu, același gust!
Georgiana: “Nu aveam nici măcar adidași – primele antrenamente le-am făcut în teniși și bocanci”
Grafician la agenția de publicitate Promoteart International , Georgiana a vorbit cu Libertatea despre turneul la care tocmai a participat cu HLGBTQ+UNITED BRAȘOV.
-Libertatea: De unde pasiunea pentru fotbal, Georgiana?
-Georgiana Tucan: Scriu în numele echipei, avem această pasiune comună încă din copilărie, când ne jucam cu mingea cu băieții și cu fetele pe străzi lăturalnice, în fața blocului. Există o pasiune comună în noi pentru sport și sănătate, în general. Mens sana in corpore sano.
La nivel local, am organizat câteva întâlniri sportive oficiale în comunitatea LGBT din Brașov și am descoperit cu drag că ne place biliardul, ping-pong-ul, baschetul ori tenisul de câmp. Suntem mari amatori de drumeții prin păduri, ne place muntele la nebunie, iar relieful și pasiunea noastră pentru mișcare ne permit să avem toate aceste acțiuni sportive comune în natură. Am acceptat invitația la turneu imediat și… într-o zi și jumătate am reușit să adunăm o echipă și să o înscriem.
Nu aveam nici măcar adidași – primele antrenamente le-am făcut în teniși și bocanci. Am primit ajutor din partea susținătorilor comunității, au fost donate mănuși de portar, am fost pentru prima oară un balon în care se joacă acest tip de fotbal, am învățat să ne încălzim. Am avut și accidentări destul de grave, dar, per total, ne-am distrat și ne-am unit mai mult ca niciodată.
Ușor, ușor, echipa a înțeles și scopul participării noastre la această competiție prin care dorim să combatem incidentele homofobe/transfobe şi discursurile de incitare la ură în timpul evenimentelor sportive din România.
Georgiana:
Dorim să fim vizibili, frumoși, blânzi, un model pentru societate și sperăm ca pe viitor, organizaţiile sau instituţiile sportive să adopte măsurile necesare pentru a se asigura ca sportivii şi antrenorii LGBT să nu ezite să îşi recunoască deschis identitatea sexuală.
Orientarea sexuală sau identitatea de gen a acestora nu este un factor care influenţează eligibilitatea în cadrul echipelor sau pentru posturile de antrenor sau atribuirea distincţiilor sportive din țară.
Georgiana:
Vom încerca să participăm și la alte activități sportive organizate în țară. Deja am promis și ne-am promis că în octombrie mergem să alergăm pentru Sibiu PRIDE la Maratonul Internațional de la Sibiu.
Ibra, Messi, Rapinoe și Dinamo!
-Îți place vreun fotbalist?
-Sunt fan fotbal feminin internațional, dar și intern. Am fost la multe meciuri ale Dinamo, când locuiam în București. Galeria lor este impresionantă. Nu am ratat vizionarea nici unui Mondial feminin și am fost atentă și la majoritatea Campionatelor Mondiale masculine. Pe ”Ibracadabra”, Messi ori Megan Rapinoe îi urmăresc constant.
-Practică cineva fotbalul la nivel organizat din echipele care au jucat?
-În echipa HLGBTQ+UNITED BRAȘOV avem o fostă jucătoare care ne-a ajutat extraordinar de mult pe teren și cu ajutorul căreia am reușit să dăm și noi goluri.
„Unitate, diversitate, vizibilitate, fair play și distracție”
-Ce înseamnă acest turneu pentru voi? A câta ediție a fost?
– Unitate, diversitate, vizibilitate, fair play și distracție. Este prima noastră participare la cea de-a treia ediție a Fotbalului pentru Diversitate. Vom face tot posibilul să fim prezenți la fiecare competiție națională organizată de Q Sports România.
-Cum ați reușit să strângeți jucătorii?
-Printr-o minune. Iar primul joc susținut la această competiție a fost pentru noi extrem de dificil – nu știam la ce să ne așteptăm, aveam emoții, eram impresionate de celelate echipe care, în fața ochilor noștri de “floricele de Brașov” erau și sunt de nivel mondial. De la al doilea meci, situația s-a schimbat radical după o ședință rapidă în care le-am luat pe fete și le-am readus aminte de scopul participării noastre, mai presus de toate dorim să fim unite, blânde, frumoase, fair play și să ne distrăm. A urmat și un joc demonstrativ la care nu ne-am abătut de la scopul nostru.
Numele echipei? Fiind o denumire în engleză, H=humans, întregul nostru demers comunitar gravitează în jurul umanității și al egalității de gen, de sex, de orice fel.
Georgiana:
-Ce meserii aveți?
-Suntem antreprenori, graficieni, artiști, corporatiști, farmaciști și… activăm chiar și în slujba statului român. Diversitate la maxim!
„Fumatul meu este o nebunie la care mă tot întorc”
-Am văzut că fumezi…
-Fumatul meu este o nebunie la care mă tot întorc. Mă las, mă reapuc, nu sunt mândră de mine în această privință și fac tot posibilul să mă las din nou. De tot. Clar, condiția fizică are de suferit și încerc să remediez acest lucru prin faptul că mi-am promis că mă voi lăsa de acest viciu sau mai degrabă drog care ne afectează la nivel global. Lupta este acerbă, dar sunt sigură că voi reuși să ies victorioasă.
Povestea tatuajelor: „Am fost samurai într-o viață anterioară”
-Câte tatuaje ai?
-E o poveste lungă: primul a fost unul handmade, aparatul de tatuaj a fost construit de mine și de unchiul meu dintr-un motoraș de la un casetofon deteriorat și un pix – mecanismul de bază al unui aparat de tatuat din acele timpuri.
Unchiul meu dorea să tatueze, iar eu, să fiu tatuată. De aici nebunia – el a ajuns un tatuator de excepție, iar eu m-am bucurat de îndemânarea lui. A fost o revoltă prin care am demonstrat că poți fi un om de calitate și blând chiar dacă ai tatuaje din cap până în picioare. Nu este cazul meu, dar mi-aș dori cândva, în viitor, să mai adaug câteva tatuaje.
Pe atunci societatea te privea ca pe un marinar sau chiar pușcăriaș dacă aveai un tatuaj – asta se întâmpla acum 21 de ani. Acum vremurile s-au schimbat și odată cu ele și tatuajele mele, care sunt conturate în jurul istoriei japoneze. Probabil într-o viață anterioară am fost un samurai sau… o pisică de pe insulă.
„Vrem doar să fim un model pentru ceilalți, să fim blânde, să devenim parte din societatea normală”
-Luptați cu cu lumea, cu prejudecățile, dar ați ales să vă expuneți. De ce?
-Ce facem noi nu este o luptă. Vrem doar să fim un model pentru ceilalți, să fim blânde, să devenim parte din societatea normală, societatea de astăzi, să renunțăm la prejudecăți și să lăsăm frica indusă la o parte. Pentru asta este nevoie de vizibilitate în toate activitățile noastre, nu doar în sport – acesta este doar un prilej printre multe altele. Și este unul fain.
Ne dorim dreptul la familie recunoscută, ne dorim drepturile fundamentale “furate” de la naștere înapoi. Suntem plătitori de taxe, susținem și promovăm cultura, sportul, ajutăm comunitatea locală și nu numai, suntem oameni și dorim să avem aceleași drepturi ca toată lumea. Momentan se pare că avem doar o parte din ele, iar de obligații nu suntem scutiți. Nu mai punem la socoteală discriminarea de care avem parte și de tot ceea ce derivă din această acțiune.
Georgiana:
”Echipa noastră este un fushion între două echipe care au participat acum doi ani la prima ediție a turneului, la care s-au adaugat niște super gagici care parca abia așteptau un context mișto în care să joace fotbal. Căutam un nume care să transmita un stil de joc ușurel, relaxat. și să fie usor și autoironic. La un moment dat, am rostit în gând câteva optiuni cu rădăcina în Despina, căpitanul nostru, dintre care Despacito părea cel mai decent”, au explicat cei de la Despacito.
Oana Koulpy este una dintre organizatoare, dar si jucatoare la echipa CSO, are ultimul cuvânt: ”A fost un eveniment pentru comunitate, în care ne putem întâlni și construi ceva împreună. Și este o platformă pentru a spune ca homofobia nu are loc în sport.
Faptul că în România în acest moment nu există sportivi în activitate care sa fie out spune multe. Sportivii LGBTQ sunt safe atâta timp cât sunt discreți, cuminți, cât nu deranjeaza felul în care „se fac” lucrurile. Oricum, pentru noi cel mai important este să oferim comunității un spațiu safe de practicare a sportului.
Olga Koulpy:
”Suntem un grup deschis, în care vrem să oferim un spațiu plăcut și mai ales sigur oricui vrea să joace. Participarea este gratuită și ne străduim sa o păstrăm așa”, completează Olga.
”Vii pentru fotbal, pleci puțin mai bun decât erai”
”Sportul este un mijloc foarte bun de a aduce oamenii împreună. Cred că nu trebui sa fie nevoie de foarte multe explicații pentru a îi respecta pe cei de lângă tine, dar încerc sa fac un exercițiu de răbdare. Și sportul te educă în moduri pe care poate la inceput nu le conștientizezi. Vii pentru fotbal, pleci puțin mai bun decât erai”, mai spune Olga
Din ce în ce mai mulți sportivi, inclusiv fotbaliști, își recunosc public orientarea sexuală
În ultimii ani, din ce în ce mai mulți sportivi ies public și își recunosc cu mândrie orientarea sexuală sau identitatea de gen, în numele cauzei mai largi a egalității tuturor.
Recent, Laura Nicoletta Vasilescu, handbalista română stabilită în Germania, și-a făcut coming out-ul pe rețelele de socializare, recunoscând cu mândrie că iubește o femeie.
În handbal, cât și în fotbal sau în alte sporturi sunt mai multe figuri marcante care aparțin comunității LGBT. De pildă, portărița braziliană Mayssa Pessoa a jucat în România, la CSM București.
Englezul Justin Fashanu (1961-1998), fost atacant la cluburi ca Manchester City sau Newcastle, a fost, în 1990, primul jucător de fotbal din lume care a recunoscut că este gay. Multipla campioană britanică de tenis Billie Jean King a fost prima sportivă din lume care și-a făcut coming out-ul ca lesbiană în 1981.
Brazilianca Marta, una dintre cele mai cunoscute fotbaliste din lume e lesbiană.
Fost internațional german, 52 de selecții, Thomas Hitzlsperger a recunoscut că e gay.
FIFA interzice discriminarea pe criteriul orientării sexuale și al identității de gen
FIFA, principala federație de fotbal din lume, interzice discriminarea pe criteriul orientării sexuale și identității de gen, în ultimii ani aplicând numeroase sancțiuni federațiilor de fotbal din țări ca Mexic, Uruguay, Chile sau Grecia pentru sloganuri homofobe strigate de fani.
În august 2017, un purtător de cuvânt al FIFA a declarat că “FIFA este dedicată în lupta împotriva tuturor formelor de discriminare în fotbal, inclusiv împotriva homofobiei”.
Cea mai importantă competiție de cluburi de fotbal, liga engleză Premier League, desfășoară deja de câțiva ani campania “Rainbow Laces”, jucătorii de fotbal din toate echipele mari ca Chelsea, Arsenal sau Manchester United transmițând, simbolic, un semnal împotriva homofobiei purtând fie șireturi, fie banderole în culorile curcubeului.
România, audiată de CEDO pentru că nu recunoaște cuplurile de același sex
La finalul lunii trecute, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a deschis cazul în care 21 de familii gay, reprezentate de Asociația ACCEPT, cer României reglementarea parteneriatului civil pentru a asigura recunoașterea și protejarea prin lege a vieții lor de familie, după cum prevede CEDO. Poveștile a trei dintre aceste familii au fost prezentate, în vară, cititorilor ziarului Libertatea. Este vorba despre cuplurile Florin Buhuceanu și Victor Ciobotaru, Andrei și Cristi, Georgiana și Cătălina, care au început demersurile pentru a da în judecată statul român încă din februarie anul trecut. Georgiana Ioana Tucan a jucat la “Fotbal pentru Diversitate” pentru echipa din Brașov.
Foto: Mihai Cibia