Esteban Nughedu (43 de ani), un ghid din capitala Argentinei, are o pasiune aparte pentru limba și pentru țara noastră.
Un argentinian căruia să nu-i placă fotbalul e foarte greu de găsit. Mai ales în Buenos Aires, unde sunt coloșii Boca Juniors și River Plate, unde la fiecare colț de stradă sau chioșc de ziare se vând fanioane și steaguri cu încă vreo 25-30 de echipe, unde statuile înfățișându-i pe Maradona, pe Messi și pe Tevez sunt la tot pasul, rivalizând din punct de vedere numeric cu cele ale Evei Peron, ale lui Carlos Gardel, „tăticul” tangoului, sau ale Papei Francisc. Un argentinian căruia să nu-i pese de fotbal, dar căruia să-i placă limba română și s-o și învețe aproape la perfecție e, probabil, un unicat. „Nu mai știu niciun argentinian care să cunoască limba română”, a spus, mândru, Esteban Nughedu, la întâlnirea cu reporterul de la „Libertatea”. Și are de ce să fie mândru, pentru că nu comite dezacorduri, deși pentru mulți dintre noi reprezintă, în continuare, o mare piatră de încercare. Iar când își așterne gândurile, Esteban știe când e necesară cratima sau când să scrie cu doi sau trei i.
Pasiunea lui Esteban, un argentinian cu origini în insula Sardinia – de unde și rezonanța numelui -, l-a „ajutat” să devină un marginalizat în copilărie, să nu aibă mulți prieteni. Pentru că nu l-au înțeles. Cum adică să nu se uite la fotbal și să stea să descopere tainele unei limbi dintr-o țară atât de îndepărtată?! Puțini l-au înțeles. Dar pe el nu l-a interesat. Încet, încet, a descoperit ceva mai mult decât lumea atât de limitată în care se învârt Ceaușescu, Nadia, Hagi, Ilie Năstase și Dracula, „cunoștințele” cu care se laudă toți străinii care știu să localizeze România pe hartă.
Libertatea l-a descoperit la Buenos Aires pe cel mai atipic argentinian. O carte de geografie i-a deschis ochii
„Sunt un argentinian atipic pentru că mie nu-mi place fotbalul și vorbesc română. Când aveam aproximativ 10-11 ani, am citit într-o carte de geografie numele țărilor din Estul Europei. Am citit Ungaria în spaniolă și numele țării în maghiară, am citit Cehia și numele țării în limba respectivă. Sunau atât de diferit în spaniolă și-n limbile respective. Și am citit și numele României, care se scria la fel. Am zis că e o greșeală, că e o carte greșită, fiindcă România era singura care avea aproximativ aceeași formă în ambele variante. Și apoi am căutat să descopăr și alte date despre țară. Am aflat că sunteți latini. Prima carte în limba română am luat-o de la Ambasada voastră. Cei de la ambasada voastră în Buenos Aires lucrează foarte bine. Mi-au dat o carte, ceva despre flori, nu mai țin minte, pentru că nu înțelegeam mult în acel timp”, ne-a dezvăluit Esteban Nughedu.
CITEȘTE ȘI:
FOTO&VIDEO / Echipa pe care o iubește Papa Francisc are galeria cu cel mai bogat repertoriu de cântece. Reportaj la un meci al lui San Lorenzo despre pasiune și nebunie la marginea favelei
Profesoara din Satu Mare
După ce, în copilărie, a aflat că în România se vorbește o limbă latină, în 2005, Esteban a decis să învețe temeinic româna. „Am studiat cu o profesoară din Satu Mare. Gabriela Mureșan o cheamă. Ea a fugit din România înainte de 1989, a ajuns la Viena și acolo a mâncat la un fast-food prima masă în libertate. De aceea, ea susține și acum că mâncarea ei preferată este de la acel lanț de fast-food. Gabriela Mureșan s-a mutat cu soțul ei italian la Buenos Aires și a ajuns traducător de limba română. Ea ținea un curs de limba română la Facultatea de Drept de la Buenos Aires, pentru cei care voiau să-și ia cetățenia țării noastre. Eu am făcut Facultatea de Turism, dar româna am învățat-o de la cursurile Gabrielei Mureșan de la Facultatea de Drept. Cursul era numai pentru cineva care trebuia să completeze un formular. Eu am vrut mai mult. Și acum mulți care au încă rude în România învață limba cu mine”, și-a continuat povestea Esteban.
Declinările i-au dat de furcă
„Materiale în limba română nu există la noi. Mi-a mai dat Gabriela Mureșan. La început mi-a dat ceva pentru copii. Am studiat o carte de bancuri, dar nu pot să spun că înțeleg o glumă în română. Și la expresii mai am de lucrat. Declinările mi-au ridicat cele mai mari probleme. Noi nu știm de genitiv, de dativ. Dar înțeleg cam 90 la sută din ce vorbesc românii între ei”, ne-a mai povestit Esteban. Dar n-au fost singurele praguri greu de depășit. „Un cuvânt pe care nu pot să-l pronunț este Sarmisegetuza. Greu mi-a fost să spun și cofetăria. Îmi vine să spun numai cafeteria”.
O ascultă pe Mirabela Dauer și e pasionat de Bucureștiul interbelic
„Am citit Eminescu, dar nu e ușor de înțeles. Trebuie să stau tot timpul cu dicționarul lângă mine. Am lecturat și despre Ion Antonescu, știu că e o figură controversată. Mă mai uit și la televiziunile românești pe internet. Muzică? O ascult pe Mirabela Dauer. E cea mai ușor de înțeles. Pe rețelele de socializare mă uit tot timpul la poze cu Bucureștiul interbelic. Lumea trăia normal, orașul arăta altfel, iar apoi au venit 50 de ani de catastrofă”, ne-a mai precizat Esteban. Argentinianul care pe Facebook s-a autoporeclit „Ștefan cel Sărac” e îndrăgostit de tir cu arcul: „Când e vreun concurs, las orice, și mă duc acolo”.
„N-am amintiri din 94”
Nefiind pasionat de fotbal, Esteban nu s-a uitat la Cupa Mondială din 1994, când România a învins Argentina cu scorul de 3-2, obținând cea mai mare performanță, calificarea în sferturile de finală. „Aici, toată lumea e pasionată de fotbal. Eu, nu. De aceea am fost un adolescent mai retras, n-am avut mulți prieteni. Nu știu nimic despre meciul din 1994”, ne-a mărturisit Esteban Nughedu. Nu știe foarte exact nici cine e Hagi, deși într-o piață din San Telmo tricoul „Regelui” e la mare preț. „Când le-am spus celor din familie că voi studia româna, m-au întrebat: De ce? Era ca și cum ar fi spus: „Altceva mai bun n-ai de făcut?!”. Pentru că-mi place, pentru că e pasiunea mea. Când vorbesc cu prietenii și le spun că România e o țară frumoasă, în care se vorbește o limbă latină, cu peisaje frumoase, cu Delta Dunării, toți rămân surprinși. Sper să ajung și eu în România”, a mai povestit Esteban, care a fost o singură dată în Europa, în Sardinia, ca să-și caute rudele. „Eu sunt ghid de turism și am de muncă și datorită faptului că știu limba română. În cursul anilor, am cunoscut vreo 300-400 de români. Când ne întâlnim, ei mi se adresează în engleză, dar eu le răspund cu „Bună ziua”. Și imediat fețele lor schițează un zâmbet larg”, și-a încheiat povestea Esteban Nughedu, cel mai atipic argentinian.
CITEȘTE ȘI:
Nebunii de la nivelul al treilea al peluzei de pe celebrul „La Bombonera” au făcut tribuna să se miște ca la un seism. Cutremurul produs de „barras bravas”