Lucian Bute sau drumul spre nicăieri

”E vorba doar de ghinion, pur şi simplu!”, spune promotorul lui Lucian, Jean Bedard. Ghinion, strategie ori, iarăşi, o teamă de eşec? Încă nu ştim exact. Doar Lucian ştie. Dar lupta cu Bolonti trebuia să fie semnalul revenirii nu doar în ring, după aproape un an de la înfrângerea în faţa lui Jean Pascal, ci şi în „cărţile” pentru o nouă tentaivă de recucerire a unui titlu mondial. Semnalul dat către fani, către lumea boxului, că „Mister KO” de altădată „is back in business”. Mai ales că, în ciuda eşecurilor, Bute a rămas favoritul publicului canadian. De aceea, confruntarea cu Bolonti era şi „capul de afiş” al unei gale în care luptă însuşi Jean Pascal. Dincolo de posibila accidentare ghinionistă, semnalul dat de retragere este, fireşte, unul îngrijorător.

Unii, inclusiv prin presa canadiană, spun că ar fi vorba de o strategie. Că impresarul lui Lucian încearcă, de fapt, să-i perfecteze un alt meci, dar în primăvară, cu un nume mult mai bine cotat, danezul Mikkel Kessler, Bolonti fiind o „miză” relativ mică. Cred că ar fi o prostie, de ar fi aşa. Pentru o revenire în ring, pentru „turarea motoarelor”, pentru reintrarea în atmosfera unei lupte, pentru „verificarea” fizică, dar şi psihică a lui Lucian, acel Bolonti era perfect. Kessler, în schimb, care s-a bătut „parte-n parte”, de două ori, cu Carl Froch, împărţindu-şi victoriile cu „Cobra”, poate fi o „nucă” mult prea tare. Deocamdată. Dar una care, venită prea devreme, poate să-i termine definitiv, iremediabil, orice speranţă de relansare a carierei.

Recomandări

Toți oamenii lui Klaus Iohannis din funcții publice bine remunerate. Președintele a ratat negocierea pentru propria persoană

Să sperăm, în primul rând, că accidentarea nu e cu mult mai gravă decât s-a anunţat iniţial. Când trupul te trădează, degeaba îţi (re)găseşti un psihic de oţel. În box, în sport, în general, trupul nu e doar „templul sufletului”. Nu e doar ţărână efemeră. Pregătirea, sănătatea lui, sunt condiţiile fără de care nimic nu se poate. Nici să fii un campion, dar nici măcar să te poţi mândri că ai fost şi tu „acolo”, ca la Olimpiade. Lucian, tu chiar ai fost campion! Nu va fi o tragedie de nu vei mai fi vreodată! Dar ai tăria de a recunoaşte adevărul faţă de tine însuţi, indiferent cât de neplăcut ar fi el! Apoi, spune-ni-l şi nouă! Nouă, cei care ţi-am înălţat osanale la victorii, dar te-am şi criticat, la înfrângeri! Dar care, într-un fel sau altul, ne-am gândit mereu la tine, la cariera ta, trezindu-ne şi la cântatul cocoşilor pentru a-ţi urmări meciurile, lovind cu pumnul în aer, atunci când propriile tale lovituri întârziau să vină. Altfel, pare că te îndrepţi spre niciunde, către nicăieri…

Urmărește-ne pe Google News