ComenteazăPetru-Vladimir Balan (32 de ani) isi crease propriul univers in Franta, la Biarritz, pe coasta scaldata de soarele ce se trezeste din Pirinei si care e alintata de spuma Atlanticului. ‘Sapte-opt ani ziceam ca nu plec de aici! Baietelul nostru, Kevin Alexander, are doi ani si doream sa faca macar clasele elementare din scoala aici, povesteste stalpul nationalei de rugby.
Insa nu aduce anul ce aduce ceasul! Balan, supranumit ‘Kolossal, va parasi echipa franceza Biarritz Olympique in vara. Suceveanul a semnat un precontract pe doua sezoane, cu drept de prelungire pe inca unul, cu gruparea engleza Northampton Saints. ‘In trei ani, as castiga acolo mai mult decat am primit in cei sapte ani petrecuti in Franta, dezvaluie rugbystul. Asta e partea buna! Partea rea: ‘Sunt chinuit de hernie. Nu ma operez, insa dorm pe pat medical, lucrez cu osteopatul cateva ore pe zi. Am dureri cand ma scol, mi se blocheaza spatele si dupa ce ma ridic de la volanul masinii. N-am mai stat niciodata atat de mult in afara terenului. Sa vedem ce va fi! Britanicii mi-au pus o clauza conform careia angajamentul se rupe daca am in continuare probleme medicale. Oricum, si daca raman in Franta nu e bai! Am oferta buna de la Bayonne!.
„Francezii erau zero barat”
Balan priveste spre valurile involburate ale oceanului. Si vorbeste despre rugby-ul romanesc: ‘M-am saturat de nationala. Nu e organizare, nu m-a mai sunat nimeni de acolo de luni bune. Si sunt multi ca mine! Vreti sa va spun ceva? Robert Antonin si Daniel Santamans, francezii pe care i-a avut echipa antrenori la ultima Cupa Mondiala, erau zero barat! Si ca tacticieni, si ca pedagogi! N-aveam scheme, nu stiam sa jucam tusa? A, Charreyre, cel dinaintea lor, avea stofa, astilalti insa erau nuli!.
Balan nu-l menajeaza nici pe George Straton, presedintele federatiei: ‘Zice ca a facut rugby, dar eu nu am auzit de el. Noroc ca avem adversari modesti si culoar spre Cupa Mondiala. Mi-e teama ca se apropie ziua in care vom rata competitia.
Sportivul a facut referire si la problema asigurarilor medicale: ‘Federatia sustine ca avem, dar noi nu le-am vazut niciodata cand am venit la lot. Doamne fereste sa ne fi accidentat! Clubul nu ne platea asigurarile, Dumnezeu-stie!.
A vrut sa plece de doua ori din cantonament
Balan a relatat un episod petrecut in stagiul de dinaintea ultimei Cupe Mondiale: ‘Pai, in cantonamentul din Pirinei, inainte de turneu, mi-am facut de doua ori bagajele sa plec! „Cat timp vor mai fi ei, eu nu mai vin la lot”, i-am amenintat eu. Urcam muntele pana la 2.000 m, iar ei nu luau nici sendvisuri pentru baieti! Muream de foame!. ‘Vlad spune ca a fost convins de oficialii Federatiei sa ramana cu echipa: ‘Mi-au zis sa stau, ca oricum e ultima Cupa pentru mine! Si asta mi-a lasat un gust amar!. Pana la urma, Balan nici nu a jucat la respectiva competitie, din cauza unei accidentari la menisc.
Nu si-ar sfatui baietelul de doi ani sa faca rugby
‘Mai joc trei-patru ani, apoi nu mai vreau sa aud de rugby, afirma Balan. ‘E un sport greu, care iti macina sanatatea, a declarat rugbystul: ‘Nici pe fiul meu, care are acum doi ani, n-o sa-l dau la rugby. Inot, fotbal? poate asta o sa faca.
Si-a luat casa de 260.000 de euro
Dupa doi ani la Grenoble, a trecut la Biarritz: ‘Club mai serios, mai bogat. De abia cand m-am legitimat aici am putut sa pun si eu bani deoparte si sa mai trimit si acasa. Alor mei le-am facut o brutarie la Tudora, in Botosani. Lui frate-meu i-am dat bani sa-si utileze un cabinet medical la Iasi, ca e doctor. Eu mi-am luat doua apartamente in Suceava. La Biarritz, un fel de Constanta la noi, preturile caselor sunt uriase: ‘Mi-am luat o casuta la Anglet, o suburbie a Biarritz-ului. 260.000 de euro a costat, mai am rate de platit la ea.
De la 1.500.000 de lei la 1.500 dolari
Dupa ce impresionase la un Mondial de juniori de la Bucuresti, intr-o generatie cu Socol, Corodeanu, Brezoianu sau Mitu, Balan a ajuns in 1998 la Bucuresti: ‘M-am transferat la Dinamo cu ajutorul lui Slusariuc, care a fost tatal meu de-al doilea! Eram incadrat ca sergent major, aveam salariu de 1.500.000 de lei pe luna. Remarcat la un meci-test cu Irlanda, el a fost ofertat in 2001 de Grenoble: ‘Am plecat cu scandal, pentru ca nu eram la final de contract. Nici nu stiu cat au dat pe mine, mi se pare ca vreo 12.000 $! Eu aveam un salariu de 1.500 $ pe luna. In primul an la Grenoble, Balan a reusit promovarea in Top 16, cum era denumita atunci prima liga franceza.
Antrenorul l-a facut cersetor
Sportivul a povestit un episod tragicomic: ‘La Grenoble, l-am avut antrenor pe Dalmas, un tip mai coleric. Odata, enervat, mi-a zis ca intre mine si un cersetor roman nu este nici o diferenta. Culmea e ca Dalmas a venit apoi la Biarritz, dar aici nu si-a mai permis derapaje.
S-a apucat mai intai de lupte greco-romane
Balan s-a apucat de rugby intamplator: ‘Faceam lupte de sase luni, iar un coleg de scara de bloc din Suceava, m-a dus la rugby. La inceput, cel mai mult imi placea viata de cantonament. De fapt, „repriza a treia” de dupa meciuri. Parintii nu s-au opus sa practice sportul, ‘pentru ca eu nu prea le aveam cu scoala. In schimb, pe frate-meu l-au oprit la timp si l-au orientat spre studii. El era „recuperabil”‘.
Despre el…
Relaxare. Cand are timp, iese la un gratar cu familia unui prieten din San Sebastian sau se duce sa pescuiasca in ocean. Cumparaturile le face in Spania, pentru ca e mult mai ieftin.
128 kg! Rugbystul a inceput ca flanker, a jucat taloneur, pentru a ajunge pilier: ‘Cand m-am transferat la Grenoble, aveam 118 kilograme. Apoi a venit la mine si Irina, nevasta-mea, de m-am facut de 128 de kilograme! Nu mai incapeam pe usa.
Distinctii. In 2006, FR de Rugby i-a decernat pilierului premiul de cel mai bun jucator roman, dupa ce fusese campion in Franta cu Biarritz in ultimele doua sezoane si finalist al Cupei Heineken, echivalentul Ligii Campionilor din fotbal. In acelasi an, ‘lEquipe l-a introdus pe Balan in formatia ideala a sezonului.