«Mă uit câş la Dinamo» | Constantin Frăţilă, fost atacant al «câinilor», nu vede cu ochi buni meciul favoriţilor de la Ploieşti, cu Petrolul

Petrolul şi Dinamo se vor întâlni, astăzi, la Ploieşti, în derby-ul etapei a 25-a. Constantin Frăţilă (71 de ani), fost atacant al “câinilor” între 1960 şi 1970, crede că trupa roşalbă, aflată în reconstrucţie, nu are prea multe şanse în disputa cu “lupii galbeni”.Libertatea: Cum erau meciurile cu Petrolul din anii 60? Constantin Frăţilă: Pe muchie de cuţit. În acea perioadă, şi Dinamo, şi Petrolul aveau trupe de top. În fiecare an se luptau, alături de Steaua, Rapid şi UTA, pentru titlu. Era o mare rivalitate între noi, iar tribunele se umpleau până la refuz la astfel de partide.Cu cine aveaţi cele mai multe clinciuri pe teren? Fiind atacant, cu fundaşii lor. Toţi erau unu şi unu. Păi ieşeau scântei din duelurile cu Pahonţu, Fronea, Florea sau Mocanu. Nu mă slăbeau un moment, dar nici eu nu făceam pasul înapoi. Se punea serios osul.Spune că roş-albii mai au de muncă Eraţi amic cu vreun petrolist? Bineînţeles. Eram amic cu mulţi dintre ei, pentru că ne întâlneam la acţiunile lotului naţional. De exemplu, ţin minte că eu şi cu Mircea Dridea, care era excelent la jocul aerian, am dat golurile victoriei de la Paris, cu Franţa, în 1967 (n.r. – 2-1 pentru România). Iar în acea echipă au mai jucat petroliştii Ionescu şi Mocanu.Meciul de acum cum vi se pare? La prima vedere echilibrat, dar sincer, mă uit cam câş la Dinamo! Petrolul are o echipă bună, care a progresat enorm în ultimii doi ani, în timp ce Dinamo e în reconstrucţie. Petrolul este favorită. Ai mei au câţiva puşti buni, dar, până acum, nu m-am decis să-l iau pe nici unul acasă! Mai au mult de tras, pentru că Dinamo la care am jucat eu avea obiective clare an de an: Cupa şi campionatul. Acum văd că se bucură şi pentru locul patru.Are Dinamo viitor? Sincer, are câţiva jucători de perspectivă, dar mai e mult până departe. În acest moment, este o echipă nici preaprea, nici foartefoarte. Văd că se tot vorbeşte că fotbaliştii lui Dinamo au nişte contracte destul de modeste. Păi noi făceam performanţă cu bani puţini. Ştiţi cât luam pentru o victorie? 300 de lei. Adică, mai pe româneşte, cacamaca. Iar din ăştia mai ajungeam acasă cu 200, restul îi “pierdeam” pe drum la o bere cu colegii.