Libertatea: Cum e să fii părintele Nadiei?
Ştefania Comăneci: Sunt mândră, fericită şi mulţumită sufleteşte, aşa cum e un părinte de copilul său, care a realizat ceva frumos în viaţă.

Vă aşteptaţi, când aţi dat-o la gimnastică, să ajungă o vedetă mondială?
Nu. Am dus-o prima dată într-o sală de gimnastică pentru că era un copil plin de energie şi nu mai puteai să stai cu ea în casă. Făcea dezastru, strica arcurile la pat, dormeza… S-a dus prima dată, pentru a-şi consuma energia la o sală improvizată, cu aparate rudimentare. S-a îndrăgostit de acest sport şi a avut ambiţia de a ajunge în vârf.

Primele concursuri cum au fost?
A câştigat concursuri de mică, dar lupta se dădea între ea şi Teodora Ungureanu, ele fiind vârfurile de generaţie.

Ce-aţi simţit când a luat prima notă de 10?
Mă uitam la televizor şi pe moment nu a am realizat performanţa. După ce s-a întors de la Olimpiadă, foarte mulţi fani au venit la noi la bloc şi strigau, sub balcon, pentru că stăteam la etajul unu, să iasă Nadia, să o vadă şi ei pe fata-minune. Era puhoi de oameni. Am primit şi foarte multe telefoane, ne-a dat peste cap.

Nadia locuieşte departe, în America…
Asta e situaţia. E foarte greu, dar sunt bucuroasă când vine în România. Are un program încărcat şi, unde se duce ea, mă ia şi pe mine, ca să petrecem mai mult timp împreună.

Îi pregătiţi ceva anume când vine acasă?
Nu, pentru că toate felurile de mâncare pe care le fac eu ştie şi ea să le gătească. E o bucătăreasă şi o gospodină desăvârşită. În America, găteşte ciorbe şi sarmale. Nu şi-a mai văzut nepotul de trei ani

Aţi mers în America?
Sigur, am fost opt ani la rând, să petrecem împreună Sărbătorile de iarnă. Când l-a născut pe Dylan, am stat o lună. În ultimii ani, nu am mai mai fost, drumul a devenit lung şi obositor pentru mine.

Nepoţelul?
E un scump şi aştept să crească pentru a veni în România. L-am văzut ultima dată când i-a luat moţul, la vârsta de un an, deci acum trei ani. A trecut mult şi mi-e dor de el.

Dylan învaţă limba română pentru a vorbi cu bunica

Nadia ne-a dezvăluit motivul pentru care Dylan, băiatul ei, învaţă limba română: “Încerc să-l învăţ româneşte. Îi vorbesc şi în engleză, şi în română şi deja înţelege majoritatea cuvintelor pe care i le spun în limba noastră. Vreau să ştie româneşte, pentru a vorbi cu bunica lui, deoarece e mai greu ca ea să înveţe engleza”.

Urmărește-ne pe Google News