Marele campion Ivan Patzaichin, dezvăluiri din copilărie la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de pe gsp.ro

Vezi AICI toată emisiunea.

Marele campion olimpic al României a împlinit marţi, 70 de ani. Cu această ocazie a povestit câteva episoade speciale din viața acestuia de sportiv, de antrenor, dar și de antreprenor.

„Nici eu nu știu cu ce am început! Nu sunt sigur nici dacă m-am născut pe uscat sau în barcă! Acolo satul se inundă foarte des. Cum bătea vântul mai tare, apa îți intra în casă. Aveam paturile suprapuse, mergeam pe schelă ca să ajungem la bucătărie. De vâslit nu știu când am început. Prima mea imagine în barcă este cu bunicul pentru că stăteam casă lângă casă. Mergeam cu el mereu pentru era foarte documentat. Era înțeleptul satului. Acolo venea toată lumea și îi cerea păreri când avea ceva de făcut. Eu m-am născut înotător! Știam să înot, pentru că n-aveam ce face. Fără barcă n-ajungeai nicăieri. Era o necesitate. Ca o rață când aruncă puiul în apă și el se duce direct înotând!”, a dezvăluit Patzaichin la „Prietenii lui Ovidiu”.

„Am avut un singur vis”

După ce a fost ajutor de pescar pentru tatăl lui, Ivan a luat drumul Bucureștiului pentru a găsi marea performanță.

„Eu când am plecat din Deltă n-am plecat în nicio clipă cu alt gând decât să ies campion! N-am plecat cu gândul să încerc sau să fac probe! Am plecat cu gândul să fiu campion! Trei consăteni de-ai mei au ieșit campioni mondiali: Serghei Covaliov, Vicol Calabiciov, Afanasie Sciotnic. Au ieșit campioni mondiali în ’77. Dacă ei au ieșit, eu de ce să nu ies? Eram din sat cu ei, vâsleam și eu. Am plecat cu gândul ăsta și m-am dus hotărât, dar nu a fost așa de simplu. La început nici nu puteam să stăpânesc canoea!  Cum mă împingeam de la mal, mă răsturnam imediat. Nu era deloc plăcut în martie să faci baie”, a mai spus marele campion olimpic.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

„Nu m-a atras politica”

Acesta a mai dezvăluit de ce după retragere n-a intrat în politică: „Nu m-a atras. Am considerat că în politică trebuie să promiți. Și trebuie să te ții de cuvânt. Eu dacă promiteam mi-era jenă să nu fac. Nu puteam să dorm. Chiar dacă în Parlament se doarme! N-am vrut nicio funcție. Mi-ar fi fost greu să stau într-un birou. În 1968, eu, când am venit din pescar, aveam 2.500 de lei. M-au făcut sergent major și mi-au dat 740 de lei! Banul n-a contat niciodată la mine. Eu am tras pentru performanță. N-am fost un om sărac, dar am știu să am grijă de bani. Oricum, sportul românesc are o problemă. Noi din anii ’90 am făcut tot felul de comisii, cu Țiriac, cu Nadia, și mergeam prin ministere. Sportul românesc n-a fost susținut și n-a fost o prioritate pentru politicul românesc. Pe vremea lui Ceaușescu aveai ideea că sportul e imaginea țării!”.

Am vrut să le arăt bunicilor și părinților mei că pot să fiu campion. De la oamenii din sat și de la ai mei am învățat să am respect față de muncă, față de oameni și de tot ce vrei să faci. Dacă te apuci să faci ceva, fă-l cu profesionalism! Cu ambiție! Așa cum trebuie!

Ivan Patzaichin:

Povestea părului lung

Ivan a povestit un episod inedit: „Am avut probleme din cauza părului mare În 1973, după Olimpiadă, m-au făcut ofițer și eram obligat să fiu membru de partid. Toți ofițerii erau obligați să fie membri de partid. În fiecare lună, Dinamo organiza o întâlnire și propunea noi membri. De fiecare dată mă propuneau pe mine! Dar eu nu voiam să mă tund! Și m-au făcut până la urmă, în ’78, în octombrie. Cineva din minister a zis «Faceți-l așa, că așa îl știe lumea!». Am și acum acasă carnetul de partid. Unul îmi ajunge, al doilea nu-mi mai trebuie”. Dar și cum l-a cunoscut pe Ceaușescu: „În 1968, la o premiere. M-am dus, am dat mâna și-a trebuit să zic: «Servesc patria!». Așa, l-am mai întâlnit pe la Snagov, când venea la plimbare și ne fugărea căpitănia”.

Urmărește-ne pe Google News