ComenteazăPoţi fi mai explicită?
Realizez că acea perioadă era complet diferită de cea de acum.
Ce s-a schimbat între timp?
Poate doar o schimbare fizică. În rest, cred că am rămas la fel, doar am învăţat foarte mult, iar astăzi am ajuns să predau gimnastică la Universitatea de Vest din Timişoara şi educaţie fizică la Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa.
Cât de repede s-a acomodat moldoveanca Maria Olaru în Timişoara?
Cred că stilul meu de viaţă s-a potrivit cu firea mai molcomă a timişorenilor. Sunt adaptabilă, perfectibilă şi rezonabilă şi asta se datorează tot sportului de performanţă. Am o vorbă: “Fălticeniul mi-a dat cei 7 ani de-acasă, Deva m-a format ca om, iar Timişoara m-a ajutat să mă şlefuiesc”.
Cum se face că eşti singură?
Poate că sunt lipsită de noroc sau poate că admiratorii mei ajung la concluzia că sunt mult prea exigentă, inteligentă şi că nu tratez viaţa fluşturatic. Aud că sunt mulţi bărbaţi care mă plac, dar nu au curajul să mă abordeze.
Vorbeşti de calităţi, dar defecte n-ai? (râde)
Am, normal. Iau viaţa prea în serios. Niciodată nu m-am ghidat după instincte, după ce mi-a dictat inima, şi uneori mi-am dat seama prea târziu că am greşit.
Cum îţi petreci timpul liber?
Mă ocup mult de mine, citesc, mă plimb sau mă văd cu numeroşii prieteni din ţară.
Singura echipă de fotbal care îi trezeşte interesul Mariei Olaru este naţionala României. De altfel, fosta gimnastă are o fotografie în care apare alături de Gheorghe Hagi, pe care îl admiră foarte mult. “Mă uit la meciurile naţionalei şi datorită lui Hagi, pe care l-am admirat mereu”, ne-a declarat Maria.