Libertatea: Cum merg antrenamentele?
Marian Drăgulescu: Eu zic că destul de bine. Suntem în perioada de acumulare. Acum sporim gardul de dificultate al exerciţiilor, învăţăm elemente noi. E momentul în care începem să urcăm spre vârful performanţei sportive.
S-a mai şters din amărăciunea neparticipării la Olimpiadă?
(n.r. – după câteva secunde de tăcere): Chiar nu vreau să discut despre acest subiect. Prefer să vorbesc despre alte lucruri, care ţin de actualitate. Bunăoară, am două idei pe care aş vrea să le pun în practică într-un timp cât mai scurt. Mi-am propus să inventez alte două sărituri care să-mi poarte numele şi care să aibă notă de plecare maximă. Dacă îmi vor ieşi, vă asigur că nimeni nu mă va putea învinge. Lumea va fi şocată! Alţii vor încerca să mă copieze.
Riscă pentru un titlu olimpic
Cât de periculoase sunt săriturile respective?
Sunt foarte greu de executat, dar îmi este foarte clar că gimnastica este un sport în care dacă nu rişti nu ai nici o şansă de câştig.
De ce te-ai gândit să pregăteşti aceste sărituri inedite?
Totul a plecat de la nivelul valoric crescut la care s-a ajuns în gimnastică. Acest fapt m-a determinat să-mi storc creierii şi să inventez ceva. La următoarea Olimpiadă îmi va fi foarte greu să câştig dacă nu voi veni cu ceva nou. Acesta este motivul pentru care m-am gândit să ridic ştacheta şi să-mi asigur prima poziţie în gimnastică. Primul loc nu se menţine decât cu foarte, foarte multă muncă.
Când crezi că le vei putea prezenta oficial?
E mult de muncă. Abia sunt la început. Poate într-o jumătate de an sau chiar şi mai repede. Nu pot spune exact, dar în tot cazul sunt convins că vor fi două execuţii cu care voi şoca lumea gimnasticii, în sensul bun al cuvântului.