ComenteazăMarius Copil (26 de ani, locul 86 ATP) pregătește în București, pe terenurile de lângă ”Arena Națională”, sezonul de toamnă, care va culmina, începând cu 28 august, cu US Open – ultimul turneu de Mare Șlem al anului. Recunoscut drept un sportiv care a ridicat sinceritatea la rang de normalitate, arădeanul a vorbit deschis despre temele arzătoare din tenisul românesc, în care și-a expus părerile tranșante. Copil și-a câștigat independența financiară, după ce a intrat în Top 100.
Libertatea: De ce nu ți-a ieșit la Wimbledon? Ai pierdut în primul tur, la germanul Peter Gojowczyk, de care trecusei în calificări, la Roland Garros.
Marius Copil: Chiar spuneam înainte de startul turneului că aș vrea să nu cad în primul tur cu Gojowczyk sau cu ucraineanul Stahovsky. Cu germanul mă știu de la 8 ani, ne-am pregătit împreună, are un antrenor care mă cunoaște foarte bine. Și, în plus, joacă mai bine pe suprafețe rapide decât pe zgură. De unde mă bucurasem că voi evolua împotriva unui advers din calificări, când am văzut că este Gojowczyk, m-am cam dezumflat. Am jucat cu frică, doar împingeam mingea. Au fost emoții, știam că joc cu un jucător din calificări și că am șanse mari să trec mai departe.
Apoi, la Umag, te-a eliminat croatul Ivan Dodig, un specialist de dublu.
Acolo au apărut dureri la umăr. Cu două ore înainte de meci, voiam să mă retrag. Probleme apar la serviciu. Abia acum două zile am apucat să dau în minge, să fac și altceva decât pregătire fizică.
Urmează turneele de pe cimentul american. Ce obiectiv ai, în acest final de an?
Sper să termin anul între primii 60 de jucători ai lumii. Asta îmi doresc. Am de apărat circa 200 de puncte. Și mai sunt de jucat 14 turnee. Cred că le voi face, apoi voi începe un an 2018 în care voi fi în prima sută, în care voi putea intra direct pe tablou la marile turnee, iar lucrurile se vor continua să se îmbunătățească.
Ție ce își asigură FR Tenis, în calitate de rachetă numărul 1 în echipa de Cupa Davis?
Teren de antrenament, gratuit și un un set de mingi. Atât! Restul trebuie să mă descurc.
Australianul Bernard Tomici a spus recent că s-a plictisit și că tenisul îl ține prizonier. Pe tine te-au încercat astfel de stări?
Și mie mi-a dispărut plăcerea, la un moment dat, dar mi-a revenit imediat. Am făcut o pauză și mi-am dat seama că tenisul e sportul pe care-l iubesc și-l fac cu plăcere. Mi-am dat seama că nu îmi doresc să mă opresc. Nu m-am gândit nicio francțiune de secundă să mă las de tenis. Acum, îmi merge din ce în ce mai bine. Când fac pauză, mă uit, urmăresc mult tenis. Mă uit la rezumate, la highlight-uri, mă uit noaptea pe Youtube la puncte spectaculoase. Nu m-a gândit să mă las, ci să fac altceva, să ajung mai sus, să-mi fie mai bine.
Mai ai griji financiare, odată intrat în Top 100?
Am puțin timp de când sunt în prima sută. Am 2-3 luni de cât sunt aici. Pot lua cu mine în turnee doi colaboratori, adică antrenorul de tenis (n.r. – Andrei Mlendea) și preparator fizic (n.r. – Daniel Tudorache). Dar, aș vrea să-mi iau și un fizioterapeut. Am început cu un antrenor de tenis full-time. Să plătesc patru bilete de avion, două camere la hotel, să asigur mâncarea pentru patru persoane, trei mese pe zi… E, aici nu-mi permit. Costurile se adună. Plus salariile oamenilor din echipă. Sper să mai urc în clasament și să pot să-mi permit încă un om în actuala echipă, care este, în total, de trei oameni.
Colaborarea cu Andrei Mlendea cum decurge?
Bine. Avem un an și jumătate împreună. Am început anul trecut, în februarie. Eram pe locul 220, am ajuns pe 83 cel mai sus, iar acum sunt pe 86.
Ce n-a mers până acum, de nu a venit mai devreme ”explozia” în cariera ta?
Nu eram liniștit. Între timp, am lucrat cu psiholog, un mental coach, am înțeles anumite lucruri. Înainte, aveam 6-7 soluții în cap, în timpul jocului. Acum, văd jocul altfel, mai limpede. Și nu am găsit pe nimeni care să-mi arate calea pe care s-o urmez. ”Arată-mi drumul, iar eu voi face ce-mi ceri”.
Ce facilități asigură federația pentru tine, care ești prima rachetă în echipa de Cupa Davis. Financiar, dar și susținere tehnică, poate un antrenor plătit…
Federația îmi asigură teren gratis pentru antrenamente și poate câetva baxuri de mingi.
Nu există alt tip de susținere?
Nu.
Cum vezi situația Simonei Halep?
O admir și mai mult, de la an la an. Este miraculos ceea ce face. N-o ajută nimeni, în afara familiei și cei câțiva apropiați.
Marius Copil, cel mai valoros jucător de tenis al țării, o apără pe Simona Halep. ”Nu văd susținere din partea federației”
Presiunea venită din partea românilor este să câștige un turneu major, unul dintre cele patru. Unii, n-o văd capabilă să facă niciodată asta.
Va veni. Sunt convins că va câștiga un astfel de turneu, la cât o văd de preocupată. Știe ce vrea în carieră. Românii au așteptări de la ea. Trebuie să înțeleagă faptul că acesta este un sport individual. Tu trebuie să ai cele mai mari așteptări de la tine. România nu i-a dăruit nimic ei! Nu a ajutat-o cu nimic, ca să ajungă să câștige un Grand Slam pentru România. Ea joacă pentru ea și nu văd de ce să pună atâta presiune și să se spună că nu are nicio șansă să câștige un turneu de Garnd Slam… E tânără, are 25-26 de ani, are în față 4-5 ani în care poate să mai joace. Am vorbit cu ea și cred că are șanse super-mari să câștige un Grand Slam. Eu nu vreau s-o condamn pe fată. Face totul să îi meargă bine, e locul 2 în lume, va ajunge și locul 1 în lume. Eu cred că până la sfârșitul carierei, o să aibă minimum un Grand Slam. Eu chiar cred ăsta, că va veni anul ăsta, anul viitor sau peste doi ani, dar cu siguranță va veni.
De ce spui că nu are susținere? Lumea vede că are mulți sponsori, e înconjurată de mulți…
Eu nu văd susținere din partea federației. Ea își permite orice acum, cel mai bun antrenor, orice. Ai niște bani pe care îi încasezi și poți progresa. Până la rezultatele astea, nu a avut un drum ușor, cum au avut altele. Spre exemplu, Madison Keys (n.r – 22 de ani, locul 16 WTA). Fac pariu cu voi că Madison Keys avea, la 16 ani, un buget de 15-20 de ori mai mare decât avea Simona la 16 ani. La 17 ani, Simona a câștigat Roland Garros. Au jucat două romance în acea finală. De ce așa târziu, înc azul Simonei? Pentru că nu a avut susținere financiară. Locul ei este între primele 2-3-5 jucătoare ale lumii.
Nu crede că Simona îl poate învinge!
Unde ar fi ajuns Halep, dacă s-ar fi născut în Australia sau în SUA?
Cu siguranță, ar fi ajuns mult mai repede între primele 5 jucătoare și avea deja un Grand Slam câștigat. 100%. Țările respective investesc și ajută sportivii tineri, în ascensiunea lor.
Într-un duel al sexelor, cum s-ar termina meciul Copil – Halep?
Nu se pune problema ca vreo fată din Top 10 să poată învinge un jucător din prima sută mondială. Sau, chiar dintre primii 200. E vorba despre serviciu, despre forță. Așa, când bați mingea cu o fată, la antrenament, poate nu este sesizabilă diferența. Lovesc foarte bine mingea, dar la joc este altceva.
L-a angajat full-time pe Daniel Tudorache
Marius Copil va pleca în SUA însoțit doar de preparatorul fizic Daniel Tudorache, proaspăt cooptat în lot. Antrenorul său, Andrei Mlendea, va rămâne în țară, pentru a fi alături de soția care urmează să nască. Tudorache lucrează de circa o lună cu Copil, dar se știu parcă de-o viață. S-au cunoscut în 2012, când specialistul era în echipa Irinei Begu, au întrerupt colaborarea în 2015, când Tudorache i s-a dedicat lui Florin Mergea, iar de circa o lună e full-time cu Marius. ”Am lucrat cu toate jucătoarele noastre, mai puțin cu Simona Halep. Acum, Marius vrea să fiu tot timpul cu el, să-I asigur spatele, cum se spune, lucrăm full-time. Marius este un jucător serios, nu face nazuri la pregătire. Muncește mult, face tot ce îi cer. Poate prea mult, uneori”, spune Tudorache, trecut și pe la Academia Nick Bollettieri.