Libertatea: Dacă aţi avea 1.000.000 de euro, cum i-aţi cheltui?
Marius Stan: Aş cumpăra un teren pe care l-am vizat lângă baza pe care deja am construit- o; tot cu un 1.000.000 de euro aş mai face cinci terenuri. Baza e cea mai modernă din ţară. Uneori am întârziat salariile şi primele băieţilor ca s-o terminăm. Într-o ţară normală, acest obiectiv trebuia realizat de comunitate.
A plătit impozite de 1.000.000 €
Sunteţi la zi cu taxele?
Noi am achitat 1.000.000 de euro într-un an doar pe taxe şi pe impozite. Luna trecută, am dat 570.000 de lei. Ca orice om care îşi achită îndatoririle, vrem să ne regăsim acei bani într-o bază sportivă pusă la dispoziţie.
Ce înseamnă asta?
Noi am plătit ca să ne facem baza singuri! Nu e corect. Oţelul nu face nici tablă, nici vapoare, încercăm să producem un spectacol, lucru de care ar trebui să ţină cont şi administraţia locală, şi Guvernul, pentru că la impozite suntem trecuţi ca IMM-uri.
Cum supravieţuiţi?
Dacă faci comparaţie între armele noastre şi ale celorlalţi, adică bugetele, diferenţa e colosală, jumătate din echipă are salarii lunare de 2.000 de euro. Plafonul salarial coborât a fost un avantaj care ne-a pregătit pentru criză. Ne-am reorientat politica spre Centrul de Copii şi Juniori. Dacă unii vor muri, noi vom supravieţui sigur.
Se spune că echipa are în spate Mittal-ul.
Dacă ar fi aşa am avea problemele rezolvate, dar cu ei avem un contract ferm de publicitate şi atât. Poţi să faci şi tumbe că nu primeşti nimic în plus. Urmează să purtăm discuţii cu reprezentanţii Mittal şi sper să obţinem un contract cel puţin la nivelul anului trecut. La Timişoara, cu toată antipatia factorilor locali pentru domnul Iancu, Consiliul Local şi cel Judeţean şi-au dat mâna în scopul obţinerii titlului, dezideratul tuturor. La noi, faţă de contractul semnat la începutul anului 2010, Mittal ne-a oprit aproape 700.000 de euro, contravaloarea nocturnei, bani care erau bugetaţi. Rezultatele au fost neaşteptat de bune, primele s-au înmulţit şi Primăria a redus şi ea suma alocată cu 25%. Acestea au fost premierile pe care le-am primit pentru performanţa noastra, ni s-a mai tăiat câte puţin, de peste tot.
De unde aţi găsit bani de supravieţire?
Banii nu vin din neant, nu sare nimeni să te ajute, îi doare undeva de performanţele pe care le realizezi. Oamenii simpli, suporterii noştrii, sunt sub efectul acestei emulaţii, toată lume doreste titlul, dar nu ajunge doar entuziasmul. Dacă faci comparaţie între armele noastre şi ale celorlalţi, adică bugetele, e o diferenta colosală. jumătate din echipă are salarii lunare de 2.000 de euro, în alte părţi se vorbeşte de 2-3-400.000 de euro pe an. Plafonul impus de Steaua, 120.000 de euro, noi l-am avut la cei doi bulgari, Kolev si Jelev, şi a trebuit să renunţăm la jucători pentru că nu mai puteam duce. Plafonul salarial coborât a fost un avantaj care ne-a pregătit pentru criză, ale cărei semne le-am anticipat şi ne-am reorientat politica spre Centrul de Copii şi Juniori. Dacă unii vor muri, noi vom supravietui sigur.
foto: Gabriel Chirea