6 comentariiMark Cavendish e unul dintre eroii ciclismului, un nume imposibil de uitat, un uragan pe bicicletă, probabil cel mai mare sprinter văzut vreodată.
Fractură de claviculă în 2023. Se va întoarce anul viitor?
La 38 de ani, a mai făcut o încercare, pe 7 iulie 2023, de a bate recordul legendarului Eddy Merckx (amândoi au 34 de victorii de etapă în Turul Franței), pedalând furibund în căutarea celui de-al 35-lea succes, dar „racheta” a avut o problemă mecanică, încheind al doilea finalul de la Bordeaux. Iar a doua zi, a căzut și a suferit o fractură de claviculă. Obligat să abandoneze.
Britanicul, născut în Insula Man, a anunțat că se retrage în 2023, însă mai e o speranță să-l vedem în 2024. Alexander Vinokourov, fost rutier important, managerul general al echipei Astana, i-a oferit un loc și pentru anul viitor. Șansa unei performanțe memorabile, al 35-lea triumf în Le Tour.
„Cav, ai Epstein-Barr”
„Înainte să concurez în Turul Franței, mă obseda. Feroce, totuși, atât de frumos. 21 de etape, peste 3.500 de kilometri. O victorie în Turul Franței îți definește întreaga carieră”, spune el în documentarul „Niciodată suficient”, lansat în această vară pe Netflix, un film tulburător despre ascensiunea lui Cav, dar și despre căderea tragică și incredibila revenire.
În 2016, primul lui an la Team Dimension Data, a învins de patru ori în Hexagon. Avea 30 de victorii. Apoi, drama, dramele succesive. Accidentările, infectarea cu virusul Epstein-Barr, depresia, gândurile negre.
În 2017, cursa lui s-a întrerupt brusc, la Vittel, pe 4 iulie, când Peter Sagan l-a împins cu cotul în plin sprint, aruncându-l violent în parapet. „De ce să împingi pe cineva la 70 km/h?”, a întrebat el atunci. Sagan a fost descalificat în acea zi, Mark a fost obligat să renunțe. A protestat: „Sunt foarte furios. Era să-mi pierd degetul. Am o gaură în omoplat”.
Accidentarea l-a făcut să descopere altceva, mai grav. În lunile care au urmat, „mă simțeam obosit tot timpul. I-am spus doctorului: Ceva nu e în regulă cu mine”. După analizele de sânge, medicul de la Dimension Data i-a zis: „Cav, ai Epstein-Barr”. Un virus care poate declanșa o oboseală cronică ireversibilă. „Poate șterge o jumătate de sezon. Șase săptămâni nu m-am urcat pe bicicletă. Dar îmi doream să concurez”.
„M-am oprit din mâncat. Oare înnebuneam? Ce naiba era cu mine?”
Anul următor, în Milano-San Remo, alt accident. A izbit borna galbenă de pe șosea, a plonjat în față, s-a răsucit în aer și a căzut pe spate. Câteva clipe, nu și-a simțit picioarele. Multiple leziuni: „Înfricoșător. Călcâiul era paradit. Genunchiul era paradit. Șoldul era paradit. Nu puteam să pășesc”.
Tot în 2018, încă o problemă. Se antrena în van, fără efect, a crezut că dacă slăbește va avea rezultate mai bune, așa că a luat o decizie șocantă. „Am mâncat din ce în ce mai puțin, până nu am mai mâncat nimic. M-am oprit din mâncat”, a povestit insularul.
Nimic nu îi ieșea așa cum voia. Era tot mai rău. În același an, la trei zile după nașterea fiului său, Casper, a plecat să pregătească Turul Franței, dar nu a putut încheia o etapă în timpul-limită și a fost descalificat. Nu mai știa ce să facă: „Nu poți să decazi de la a fi cel mai bun din lume la nimic. Cum s-a întâmplat? Cum?”. Nimeni nu se mai înțelegea cu el, nici soția sa, Peta: „Oare înnebuneam? Ce naiba era cu mine?”.
A intrat în depresie. „Pierdusem orice motivație de a fi om”
L-a căutat pe fostul lui doctor. „Devenea furios și voia să îndrepte lucrurile. Însă, în acel moment, era rănit, era în suferință. Să-l vezi pe Mark suferind era ceva neobișnuit”, i-a descris starea Helge Riepenhof, medic la Hamburg.
A urmat un examen medical detaliat. Analize de sânge, evaluări psihologice, teste neurologice, consultații la gastroenterologie. I-a fost depistat iar virusul Epstein-Barr. Riepenhof i-a zis: „Dacă vei continua să concurezi cu infecție, te scufunzi tot mai mult și nu îți mai revii, va deveni imposibil să participi la Turul Franței”.
Mai mult. „Rezultatele testelor psihologice erau foarte proaste”, a conchis doctorul. „Mi s-a spus că am depresie clinică. Nu credeam că pot avea probleme de sănătate mintală”, și-a amintit rutierul. „Nu știam dacă ar putea ieși din depresie fără să renunțe la ciclism. Să-i recomand să termine cu ciclismul și cu presiunea și să aibă o viață diferită”. Riepenhof nu a făcut-o.
În 2019, cantonamentul din Africa de Sud n-a funcționat, iar el a rămas în aceeași stare cumplită. Era de nerecunoscut. „Nu aveam nimic, nu voiam nimic, nu făceam nimic, nu simțeam nimic. Eram total pustiit. Mă simțeam inutil. Pierdusem orice motivație de a fi om, de a fi tată, de a fi prieten, soț”, a povestit Cavendish în documentarul „Never enough”.
În jurul lui era alertă maximă. Doctorul, sumbru: „Toți și-au dat seama că nu era bine. Cred că era un risc mare de a-și face rău singur, de a se sinucide. Am făcut un pact. Am spus: Înainte să-ți faci rău, sună-mă!”.
În lacrimi: „Probabil e ultima mea cursă”
David Spindler, neurocercetător cognitiv angajat de Dimension Data, s-a dus după el: „Am vorbit despre problemele de alimentație și despre presiunea de a face performanță”. A realizat care e sursa durerii sale, a frustrării, a problemelor psihice. „Aveam zece ani când părinții mei au divorțat. Nu a fost deloc ușor. La vremea despărțirii lor am început eu ciclismul”. Și a adăugat: „De mic trebuia să fiu cel mai bun”.
În acel an, 2019, nu a fost selectat pentru Turul Franței la Dimension Data. „Am fost răvășit. Am fost furios. Nu mai ratasem niciun Tur al Franței”.
A venit pandemia, zece săptămâni a stat acasă, cu Peta și copiii. Și-a făcut o sală de sport, se antrena alături de micuțul Casper. „Să rămân acasă mi-a plăcut mai mult decât orice altceva”.
Nu-și revenea însă, nu găsea echilibru în viață, în carieră. S-a transferat la altă echipă, Bahrain, dar încă de la prima cursă, în Belgia, s-a oprit. A dezlipit numărul de concurs, l-a pus în buzunar. La sfârșit, și-a scos ochelarii în fața camerei TV. Plângea în timp ce anunța: „Probabil e ultima mea cursă”.
„Avea reputația unui nenorocit. O pacoste”
Salvarea a fost Patrick Lefevere. CEO-ul Soudal Quick-Step, care lucrase cu el și între 2013 și 2015, a aflat de declarația sa, de lacrimi. „Mereu mi-a fost drag Mark și m-a durut sufletul. Nu m-am putut uita și l-am sunat”. Cav n-a uitat: „Mi-a zis să-i trimit CV-ul, lista mea cu cele 160 de victorii”. Lefevere nu are o explicație a gestului său: „Toată lumea mi-a spus că sunt nebun să-l iau. Nu poți explica totul în viață. De ce te îndrăgostești de o femeie și nu de alta?”.
Britanicul a mai avut o șansă. Antrenorul care l-a înțeles și care l-a pregătit ca nimeni altul, grecul Vasilis Anastopoulos. Vasi. „Pot să spun că avea reputația unui nenorocit?”, l-a întrebat Vasi pe reporter. „Era un tip care țipa, nu-i respecta pe ceilalți băieți. Nici pe adversari, nici pe colegi. Zbiera dacă nu mergea ceva bine. Toți se plângeau: Vine Mark Cavendish. Va fi o pacoste! Acesta a fost primul gând. O pacoste”.
Anastopoulos știa care e imaginea lui în lumea ciclismului: „Marii antrenori au susținut că nu va mai câștiga niciodată”. A devenit și pariul lui. L-a dus în Grecia pentru cantonament: „Hai s-o facem! Să le dovedim contrariul!”.
Și-a revenit. „Era ca un tânăr de 20 de ani care vânează prima victorie din viața lui. Era precum Rocky Balboa. Mi-a zis: Te urăsc. I-am răspuns: Dacă mă urăști după antrenament, e perfect”, a povestit Vasi.
„Salariu de rahat”. Dar și două bonusuri promise
În 2021, a reușit prima victorie după trei ani, a câștigat patru etape în Turul Turciei, însă Turul Franței era departe. Nu apărea pe lista pentru Le Tour.
Vasi l-a sfătuit: „Hai să ne concentrăm pe Turul Franței. Știm că nu vei participa, dar să ne pregătim ca și când ai participa”.
Destinul i-a surâs. Sam Bennett s-a accidentat la genunchi, iar Lefevere l-a preferat pe el. A tunat: „Îl vreau pe Mark. Și eu sunt șeful”. Știa de ce îl alege pe Cav: „Campionii sunt pregătiți să facă eforturi mari pentru a demonstra lumii că mai pot”.
Același Lefevere, zâmbind: „Mie-mi convenea. Îl plăteam prost. Cine sunt eu să cer rezultate cuiva dacă îl plătesc prost?”. Totuși, l-a motivat: „Ești la Turul Franței pe un salariu de rahat, dar îți ofer un bonus pentru fiecare săptămână în care reziști. Și-ți mai ofer un bonus pentru fiecare etapă câștigată”.
Miracol. În etapa a 4-a, „racheta” a fost prima, un succes așteptat de cinci ani în Turul Franței. Casper, cel mic, care nu-l văzuse niciodată învingând, a început să urle de fericire. La fel, soția. Apropiații, coechipierii, antrenorii, Lefevere. Toți.
El s-a dat jos de pe bicicletă și s-a așezat în fund, pe asfalt. Plângea în hohote.
Lance Armstrong, sceptic asupra întoarcerii lui Mark, și-a recunoscut greșeala: „Nu-mi vine să cred ce am văzut. Sunt șocat. Cât a îndurat. Îndoială, depresie. Nu-mi place să mă înșel, dar de această dată mă bucur că m-am înșelat”.
Lefevere l-a îmbrățișat cu putere: „Ce-mi faci? Am fost la un pas de infarct!”. Liderul Quick-Step jubila: „A fost ca un basm. Cineva care s-a pierdut, abandonat de toți. Lumea nu crede în miracole, nici eu. Dar am reușit”.
El și familia care l-a susținut mereu
A 31-a victorie în turul Franței nu a fost unica în 2021. Au urmat a 32-a, a 33-a, a 34-a! Recordul lui Merckx, egalat! „Gata, nu mă mai iau de Mark Cavendish!”, a promis Lance.
Cav a realizat, în sfârșit, secretul său: „Acest triumf a scos la iveală dimensiunea umană. Mi-am dat seama că nu am câștigat singur. Am o familie incredibilă. Viața mea e perfectă cu ei”.
Astfel s-a încheiat documentarul. El și familia. Privirea lui spre viitor. Și cu a 35-a victorie în Turul Franței, și fără ea, Mark Cavendish e parte din istoria ciclismului.
Conflict cu jurnaliștii
Mark Cavendish a avut mereu o relație aspră cu presa. Un episod din 2011. La o conferință, britanicul a fost întrebat: „Sigur ești în cea mai bună formă pentru Turul Franței?”. A răspuns: „Tu ești sută la sută sigur că alt jurnalist nu-ți regulează nevasta?”. În 2011, a câștigat etape în Turul Franței și în Turul Italiei, fiind ulterior campion mondial.
Foto: Hepta