Comentează19 ani de toxicodependență, o căsnicie distrusă, 4 copii, 400.000 de euro datorii la stat, două tentative nereușite de dezintoxicare și un nas care pierde sânge. Astfel se descrie Wim Kieft (51 de ani), în autobiografia ”Kieft”, care face furori în Olanda.
După Van der Meyde, Ricksen și Helder, a venit rândul lui Wim Kieft să-și deschidă sufletul. ”Cine vrea să citească aventuri nocturne, curse auto nebune și partide de sex cu topmodele a greșit cartea. Nu e nimic tare într-un om singur, aflat într-o cameră de hotel, cu 4 sticle de vin și un munte de cocaină!”.
Totul a decurs în acest mod până la finele lui 2013, când Kieft s-a întors la clinica lui George Best pentru a treia oară, cea decisivă. Cariera i-a fost fuliminantă. La 17 ani a debtuat la Ajax, la 20 de ani a luat ”Gheata de Aur”, în 1988 a ieșit campion al Europei cu Olanda și cu PSV, iar de-a lungul traseului fotbalistic a reușit peste 200 de goluri.
”M-am simțit tot timpul un nechemat. La Paris, în timp ce primeam Gheata de Aur, mă gândeam: iată un pierzător în geacă și cravată. Mă uitam la Platini și la Paolo Rossi, care erau lângă mine și care se mișcau dezinvolt”, scrie Kieft.
La 18 ani era idolul fetelor. De la suportere primea până la 60 de scrisori pe zi. ”Prima fată am avut-o la 19 ani, ccea care mi-a devenit soție. Complexul meu de inferioritate ieșea atunci când beam. Prima oară m-am îmbătat la 17 ani”, se destăinuie Kieft, care ascundea în spatele imagini de înger o dramă: depresie, rușine, frică. ”Când ratam un penalty, acasă plângeam!”.