Martinez – Cotto era genul de înfruntare pe care mulţi o visau, dar puţini o credeau posibilă. Asta pentru că Miguel Cotto, o legendă în ţara sa natală, Porto Rico, a luptat de-a lungul carierei doar la categorii de greutate inferioare „mijlociilor”, cucerind centuri mondiale la trei categorii diferite, semimijlocie-uşoară, semimijlocie şi mijlocie-mică, prima încă din 2004. „Nucă tare” pentru oricare boxer, fie că s-a numit Floyd Mayweather – căruia, chiar dacă a pierdut la puncte, i-a administrat cele mai multe şi puternice lovituri încasate vreodată de marele Floyd – Manny Paquaio, Ricardo Mayorga, Antonio Margarito, Zab Judah sau Shane Mosley, portoricanul a deţinut ultima centură, în 2012, la versiunea WBA a categoriei mijlocie-mică, pe care a pierdut-o chiar în faţa lui Mayweather.
Pe de altă parte, Sergio Martinez avea o interesantă istorie de confruntări cu boxeri români. În 2002 şi 2006 l-a învins, dar de fiecare dată doar la puncte – ultima oară chiar după 12 reprize, în joc fiind centura WBC Latino la mijlocie-mică, pe ieşeanul Vasile Surcică. Românul, chiar dacă n-a avut vreo performanţă notabilă în cariera plină mai ales de înfrângeri s-a dovedit, totuşi, un boxer rezistent, doar 4 dintre cele 32 de lupte pierdute, survenind prin KO. În 2007 venea rândul altui român, Pavel Florin Mădălin să piardă la argentinian, într-o luptă desfăşurată în Ibiza, Spania, dar prin oprirea meciului în repriza a patra, din cauza unei răniri a bucureştenului.
Apoi, Martinez a „explodat” în lumea bună a boxului, în aprilie 2010, când l-a învins, absolut suprinzător pentru mulţi, dar absolut meritat după desfăşurarea luptei, pe americanul Kelly Pavlik, deposedându-l de centurile WBC şi WBO la mijlocie. Pavlik era „pe val” în acel moment, fiind considerat unul dintre cei mai „tari” campioni şi se credea că va domina categoria încă mulţi ani de atunci încolo. Înfrângerea la Martinez a fost, din păcate, începutul prăbuşirii lui Pavlik care, la ora actuală e practic doar un „fost boxer”, mai ales din cauza problemelor lui cu alcoolul.
Un luptător cu o adevărată inimă de boxer, Miguel Cotto decisese să rişte, urcând pentru prima oră spre categoria mijlocie, doar pentru a-l provoca pe Sergio Martinez. Să rişte, pentru că, Martinez era mai înalt cu 8 centimetri, 1,78 faţă de cei 1,70 ai lui Cotto, dar şi creditat cu forţa pumnului unui „mijlociu” pur-sânge, nu al unuia „făcut” peste noapte, special pentru o luptă.
Toate acestea n-au mai contat în înfruntarea din faimoasa Madison Square Garden.După gongul de început, Cotto, spre suprinderea multora, a arătat o superioritate fizică si tactică copleşitoare, Martinez fiind nevoit să asculte numărătoarea arbitrului de trei ori, încă din prima repriză. De fapt, aşa cum a recunoscut şi după meci, primul pumn ce l-a trimis la podea, un croşeu de stânga ce i-a „curentat” bărbia, a fost lovitura din care nu şi-a revenit total pe tot parcursul meciului.
Martinez a arătat, după aceea, ca un boxer nesigur pe picioare, ameţit parcă în permanenţă şi incapabil să riposteze, chiar dacă s-a luptat să reziste cît mai mult. Dar după cea de-a noua repriză, „stafful tehnic al lui Martinez, care era vizibil zguduit de loviturile încasate, a decis abandonul argentinianului. Dacă pentru Cotto, vor urma, cu siguranţă, alte meciuri tari – poate chiar cu Gennady Golovkin, rusul deţinător al centurii în versiunea WBO, care e considerat de specialişti cam cel mai „tare” mijlociu al momentului – pentru Martinez, la 39 de ani, înfrângerea, dar şi modul în care ea s-a produs, vor fi, se pare, punctul de final al carierei.