ComenteazăMiki se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 7.00, iar la 8.30 este deja în sală, pentru primul antrenament al zilei, care durează două ore şi este preponderent fizic. După aceea, ia prânzul şi doarme câteva ore, pentru a fi pregătită în vederea celei de-a doua şedinţe de antrenament a zilei, una tehnico-tactică. De curând, în completarea pregătirii tradiţionale, sportiva de la categoria uşoară (60 kg) a primit o mână de ajutor de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport. Ea merge în fiecare zi la sediul acestuia din Complexul Lia Manoliu, la doi paşi de sala unde se antrenează, iar loviturile date cu mâna dreaptă îi sunt monitorizate cu ajutorul unor aparate speciale, conectate la calculator.
«E prima şi ultima mea Olimpiadă»
Aici află cum îşi poate îmbunătăţi forţa, viteza şi tehnica, după ce îi sunt citite diagramele. “E prima şi ultima mea Olimpiadă, pentru că la următoarea aş fi prea în vârstă. Nu am vrut să trăiesc toată viaţa cu regretul că nu am încercat să ajung acolo. Din punct de vedere fizic, mi-a fost greu după revenire, mi-au trebuit câteva luni să mă acomodez, dar am noroc că facem boxul în familie. Fata mea, Sara, s-a obişnuit să mă însoţească la sală, iar soţul meu e şi antrenorul care mă pregăteşte. Vizitele la INCS m-au ajutat sămi îmbunătăţesc tehnica, iar acest fapt atrage o ameliorarea a tuturor celorlalte calităţi”, ne-a declarat cea care devenea în 2005 prima campioană mondială la box feminin din istoria României.