ComenteazăLa două decenii de la acel moment istoric pentru boxul românesc, Leu a retrăit meciul cu aceleași emoții, acasă, la Hunedoara. în fața televizorului. Momentul intonării imnului îl marchează și acum. ”Eu boxam în Germania cu numele de Michael Loewe și toți credeau că sunt neamț. De asta a fost o surpriză pentru mulți când m-au văzut cu steagul României. (…) S-au dus discuțiile până într-acolo încât au spus că este mai bine să nu se cânte imnul României. Nu am acceptat însă, mi-am iubit mereu țara”.
Erau 10 de ani de când Mihai Leu fugise de regimul comunist din România. Samaniego era favorit și avea deja stabilite mai multe meciuri în SUA. ”Știu că primeam pumni și nu-mi dădeam seama ce puteam să fac pentru a nu primi lovituri din toate părțile. În repriza a treia mi s-a rupt tendonul care ține bicepsul la brațul stâng. Uite, se vede o gaură! Se vede cum mi-a alunecat mușchiul în jos”, își rememorează Leu cu adrenalina la maximum propriul său meci.
Mihai Leu (stânga), în ring, în timpul meciului pentru titlul mondial cu Santiago Samaniego, din 22 februarie 1997.
Cu o pregătire fizică de excepție, Leu nu a renunțat și a reușit să se impună la puncte după o luptă dramatică. Soția nu a așteptat decizia arbitrilor. A urcat în ring și l-a felicitat imediat dupa gongul final. ”«Amore (…) ești campion mondial!» Atunci am știut că am câștigat meciul”.
Înainte să deschidă drumul pentru Doroftei sau Bute, Leu nu se aștepta să devină vedetă în propria țară. ”Am făcut escală la Timișoara și am văzut fanfara pe aeroport. Chiar vorbeam cu un prieten: «Oare pe cine așteaptă?!» (…) Primirea din România pot să spun că poate a fost mai importantă decât orice recompensă financiară pe care am primit-o pentru acest meci”.
Mihai Leu pariază acum pe Mihai Nistor
Mihai Leu este neînvins în boxul profesionist, un record pe care pe plan european îl mai deține doar englezul Terry Marsh. În total, a boxat în 28 meciuri, toate în Germania și Austria. Leu și-a apărat o singură dată titlul cucerit la categoria semimijlocie (20 septembrie 1997 cu irlandezul Michael Carruth). Apoi a fost nevoit să se retragă din cauza problemelor medicale. După 20 de ani de box, au urmat zece ani de raliuri, încununați cu un titlu de campion național în 2003. Leu are acasă un adevărat muzeu cu trofee. Niciodată nu a îndrăznit însă să le numere.
”La raliuri, mai multe, la box, mai valoroase. (…) Asta e medalia pe care am câștigat-o la Campionatul Mondial de Juniori din Cuba, în 1987 și are un loc aparte în inima mea (n.r – Mihai Leu și Francis Vaștag cucereau atunci primele titluri mondiale din istorie pentru România). În vara asta, am de gând să merg în Cuba, patria boxului, după 30 de ani”
Leu speră ca și alți boxeri români să îi calce în continuare pe urme. Hunedoreanul este optimist că Bute poate redeveni din nou campion mondial, la 36 de ani. Îl mai laudă pe Flavius Biea, de la Timișoara, și, mai ales, pe singurul român prezent la JO de la Rio, Mihai Nistor: ”Nistor este unul dintre boxerii mei preferați. Are inimă mare… cred că poate obține rezultate foate bune. Eu, în locul lui, aș face pasul la profesioniști pentru că stilul lui agresiv și forța loviturilor se pliază perfect acolo. Dacă va avea nevoie cândva de sfatul meu, m-aș bucura să îl pot îndruma în boxul mare”.
Mai multe operații de cancer la colon în ultimii ani
Deși a suferit mai multe operații de cancer la colon în ultimii doi ani, Mihai Leu nu se dă bătut: ”Sportul m-a învățat să lupt mereu pentru ceva”. De altfel, Leu are planuri mari pentru 2017 în lumea motorsportului. Este promotor pentru Raliul Aradului și Raliul Sibiului, două evenimente internaționale. „Mă voi implica în desfășurarea mai multor etape de raliu și viteză în coastă în acest sezon. Dacă găsesc și alte proiecte interesante, iau în calcul să mă ocup de organizarea de evenimente și în alte ramuri sportive deoarece aceasta este marea mea pasiune”, a conchis Mihai Leu.