Nu ştiţi cine e acest Joshua? E „greul” considerat de cineva de calibrul fostului mare campion Lennox Lewis, drept cel mai bun boxer englez la ora actuală la categoria lui şi adevărata şansă a Marii Britanii la recucerirea unei centuri mondiale a greilor. De fapt, Lewis nu dă nici doi bani pe şansele lui Tyson Fury în faţa lui Klitschko, considerându-l un pugilist doar cu „gură bogată”, dar fără „pumn” adevărat pentru a se impune în faţa cuiva ca Klitschko. Şi nu numai. Pe când Joshua are 14 victorii din 14 lupte, toate obţinute prin KO. Iar în 12 decembrie va urca în ringul din Londra pentru a-l întâlni pe rivalul la glorie, Dillian White, un alt pugilist cu palmares imaculat. Evenimentul a trezit un interes uriaş, astfel că biletele s-au epuizat în doar cîteva ore. Până şi Klitschko a declarat că va fi în tribune, pentru a-i urmări pe cei doi.

Paranteza a fost puţin cam lungă, poate, dar am vrut să ştiţi, în linii mari măcar, cam cine e tipul pe care Nistor îl martela pur şi simplu în sferturile de finală ale Europenelor desfăşurate la Ankara, în 2011. Şi, ca în atâtea situaţii, cel învins, dar aparţinând unei alte lumi, ca mentalitate şi posibilităţi financiare, a ajuns, după 4 ani, un adevărat star, cu şanse reale de a se lupta pentru o centură mondială majoră din boxul profesionist. Una adevărată.

APB  nu e o „versiune”, e o divizie, o „secţiune”, de vreţi, din „corpul” amplu al Federaţiei Internaţionale de Box Amator. E doar o încercare recentă de adaptare a acesteia la realitatea boxului contemporan. Încercare din care face parte inclusiv renunţarea la stupida „judecare” a meciurilor printr-o „maşină de punctaj”, lucru ce a dus boxul amator într-o zonă periferică pentru interesul pasionaţilor de acest sport. Dar APB nu e nici pe departe a cincea „versiune” sau „centură” ca importanţă din lumea profesioniştilor. A cincea, la ora actuală, după WBC, WBA, IBF şi WBO, este IBO. Restul, de după IBO,  intră la categoria „şi altele”. De altfel Nistor mai deţine un fel de record: el este primul boxer care a câştigat un meci în cadrul APB. Atât de recentă e „invenţia” numită APB.

Nu vreau să fiu înţeles eronat. Nu minimalizez performanţa lui Nistor, doar încerc s-o pun în coordonatele ei reale. Şi realiste. Altfel, sunt încântat de evoluţia lui, mai ales că lupta s-a desfăşurat pe „terenul” germanului. Mihai a arătat şi tenacitate, şi forţă, şi o uriaşă ambiţie. Bravo lui! Şi să rămână aşa pentru a reuşi marea lovitură la JO de la Rio de Janeiro, de anul viitor unde, până una-alta, este singurul nostru boxer calificat. Dar mi-e ciudă când mă uit pentru ce se bucură acum Mihai  – şi ne bucurăm cu toţii – şi la ce nivel a ajuns unul ca Anthony Joshua. Pe care românul l-a învins atât de clar, atât de clar…

 

 
 

Urmărește-ne pe Google News