ComenteazăOrădeanul și-a vindecat sufletul, apropiindu-se de Dumnezeu și descoperindu-și o latură nouă a ființei sale, după ce a rămas imobilizat într-un scaun rulant, începând din mai 2011. Acum, se ocupă de centrul de recuperare deschis la Oradea și își continuă programul de revenire, de trei ore pe zi.
„Trăiesc cel mai bun moment al vieții mele, acum, la 35 de ani. Și m-ajută Dumnezeu, de multe ori nici să nu simt că sunt paralizat! Au fost clipe teribile, în care nu-mi trecea cu toate pastilele din lume. Nici nu aveam cum, fiindcă durearea mare era în suflet”, a spus Neșu, pentru publicația „Gazeta Sporturilor”.
Consideră că a pierdut vremea până la 30 de ani
În timp ce multă lume îi plânge de milă, fostul fotbalist a renunțat să se vaite și și-a luat viața în propriile mâini. Și-a întărit credința, iar asta l-a făcut stăpân pe situație.
Neșu are discurs biblic: „Credința ne antrenează! Scopul este să fii sportiv pentru Hristos. Un călugăr grec din Athos îmi spunea că el a vrut să devină fotbalist, însă s-a accidentat, a renunțat și mi-a zis că a ales să fie fotbalistul lui Hristos”.
Neșu consideră că „frica de Dumnezeu trebuie să fie singura frică în viață… Mie îmi pare rău și de mine că am pierdut multă vreme până la 30 de ani, trebuia să mă apropii de Dumnezeu de mai multă vreme”.
Interviul integral este pe platforma Gazeta Digitală și din zori la chioșcuri.