ComenteazăMircea Petescu e cel care i-a transferat pe Gică Hagi la Real Madrid pe 4.000.000 $, sumă uriașă pentru acele vremuri, pe Gică Popescu la PSV Eindhoven, pe Ovidiu Sabău la Feyenoord sau pe Dorinel Munteanu la Cercle Bruges, e grav bolnav de mai bine de un an. A fost internat într-un ospiciu, suferind, între altele, și de Alzheimer.
”Din păcate, trebuie să vă confirm aceste informații dramatice. Domnul Petescu e bolnav de mai mult timp. E într-o situație gravă. Are și probleme locomotorii, suferă de Alzheimer, nu mai recunoaște prietenii, iar familia l-a internat într-un azil, sau ceva de acest gen. Personal, n-am mai vorbit, însă am comunicat cu apropiații dânsului”, a declarat, aproape în lacrimi, Gheorghe Vaczi, președintele ”Old-boys” UTA, unul dintre cei care a coagulat forțele pentru fondarea actualei echipe a Aradului, UTA Bătrâna Doamnă, din liga secundă.
Gheorghe Vaczi, președintele Old-boys UTA.
Astă-primăvară, pentru a marca data la care Ladislau ”Gioni” Brosovszky (23 martie 1951-23 decembrie 1990) ar fi împlinit 65 de ani, foștii lui colegi de echipă de la UTA și de la Vagonul Arad, singurele cluburi la care a evoluat în cariera sa de fotbalist, au organizat, pe 26 martie, un turneu de ”old boys”, în Sala Sporturilor ”Victoria” din Arad.
”Domnul Petescu avea de atunci aceste probleme și nu a putut onora invitația”, a explicat Gyuri Vaczi, unul dintre organizatorii evenimentului. Gheorghe Vaczi se ocupă de echipa fostelor legende de la Arad. Din lot fac parte Emil Szabo, Corneliu Adolf, Adrian Ungur, Costel Bogoșel, Tavi Nadiu, Sorin Botiș, Radu Mărginean, Roland Nagy, Dorel Toderaș, Raoul Burtea, Cornel Nădăban ori Neluțu Ardelean.
Gheorghe Vaczi II a făcut parte dintr-o familie de fotbaliști și a venit la Arad de la U Cluj în 76. A fost jucător, antrenor secund și vicepreședinte la echipa de pe Mureș. Tatăl său, Gh. Vaczi I, a fost mult mai cunoscut, în perioada de după cel de-al doilea război mondial mondial. A fost campion al României cu ICO Oradea (în 49) și UTA (în 54 ), pentru care a înscris golul victoriei, în prelungiri, în finala Cupei României din 1953, cu CCA București.
Starea lui Mircea Petescu s-a înrăutățit după o altă tragedie: și-a pierdut soția!
Mircea Petescu locuiește în Belgia, la Turnhout.
Cine e Mircea Petescu?
Data naşterii: 15 mai 1942
Locul naşterii: Pecica (Arad)
Echipe (ca jucător): UTA (1959-1960), Ştiinţa Timişoara (1960-63), Steaua (1963-67), UTA (1967-73), FC Dordrecht (1973-75)
Palmares (ca jucător): campion european U-18 (1962), campion al României (1968-69, 1969-70), Cupa României (1965-66).
Meciuri/ goluri în Liga I: 326/ 24
22 de meciuri în Cupele Europene
5 selecții la națională, 14 selecții la naționalele de juniori
Echipe (ca antrenor): NEC Nijmegen (1974-76), Telstar Velsen (1976-1977), Sparta Rotterdam (1977-79), Dordrecht (1979-83), Go Ahead Eagles Deventer (1985-88)
Jucătorii transferaţi ca agent: Gică Hagi (Real Madrid), Ioan Ovidiu Sabău (Feyenoord), Dorinel Munteanu (Cercle Brugge), Gică Popescu (PSV şi Tottenham), Zegrean, Bănceu şi Mariş (Fortuna Sittard) sau Constantinovici (Heerenveen)
Primind trofeul la Europeanul de juniori din 1962.
Cum a bătut căpitanul lui UTA pe Feyenoord
Născut la 15 mai 1942, ”nea Mircea” a jucat atât la UTA, cât și la Steaua sau Timișoara. În anul 1973 s-a stabilit în Olanda, la Zwijndrecht, apoi a trăit la Turnout, în Belgia. “La 17 ani am debutat la UTA, echipa de care m-am atașat cel mai mult. Ce-mi amintesc din dubla manșă Feyenoord – UTA? Tot! Înainte de meci eram considerați victime sigure. Am făcut un joc bun la Rotterdam și am reușit un 1-1. În returul de la Arad, au fost 90 de minute de supravițuire peste care am trecut alături de un public fantastic. Să nu uitam că ne-am calificat nu numai în fața deținătoarei Cupei Campionilor Europeni, ci și Intercontinentale, pentru că Feyenoord, cu două săptămâni înainte de a evolua cu noi, bătuse Independiente”,, își amintea Petescu, într-un interviu publicat în 1999 de Libertatea, care-l vizitase la Turnhout.
”Îmi amintesc ca antrenorul lor, Ernst Happel, a venit să ne vadă la ultimul meci din campionat, la Iași. Eram campioni deja și nu am tras prea tare. După meci am vorbit cu un jurnalist suedez care făcuse un interviu cu Happel: ne catalogase ca fiind “niște mămăligari carora o să le umplem sacul”” – Mircea Petrescu, despre eliminarea lui Feyenoord (1-1 pe De Kuip, 0-0 la Arad)
Petescu l-a dus pe Hagi la Real Madrid!
Mircea Petescu e impresarul care a realizat primul cel mai important transfer post-revoluționar din fotbalul românesc și cel mai de răsunet din istoria fotbalului nostru: Gică Hagi, de la Steaua la Real Madrid, pentru 4.000.000 $.
“Reprezentanții de la Real îl cunoșteau bine pe Hagi, pentru că ei urmareau toți jucatorii care aveau statut de vedetă. Prin prestațiile sale la Steaua, Gică și-a demonstrat acest statut. Cum a ajuns la Madrid? Foarte simplu. În perioada CM din 1990 din Italia, i-am contactat pe spanioli și le-am spus că Gică, o dată cu picarea comunismului, va putea să părăsească țara. Cele două cluburi s-au înțeles asupra sumei de transfer, iar totul a decurs conform așteptărilor”, își amitea Mircea Petescu, într-un interviu pentru Libertatea din 2006.
Hagi, la Real, într-un sticker Panini.
“Rămân cu un regret imens, din cauza faptului că, după doar doi ani, Hagi a “aruncat” munca depusă la Madrid, bătându-și joc de ea, în schimbul unei plecări la Brescia, în a doua divizie din Italia. Motivul? Anturajul, pentru că întotdeauna un fotbalist este extrem de căutat în anumite grupuri, pentru că avea o imagine. Din acel moment, am rupt legătura. în perioada cât a stat în Spania, am fost la de 24 de ori”, Mircea Petescu, despre Hagi
”În acea periodă, Hagi avea probleme familiale și nu s-a putut dedica 100% fotbalului. În plus, la Real nu a mai fost tratat ca la Steaua. Acolo erau foarte mulți jucători de superclasă. Hagi a fost dezamagit că nu era titular meci de meci. Nu a făcut față mediului concurențial”
Petescu e impresarul care i-a mai dus pe Gică Popescu la PSV Eindhoven, pe Neluțu Sabău la Feyenoord, pe Dorinel Munteanu la Cercle Bruges sau pe Bogdan Lobonț la Ajax.
Cum a trecut Chivu peste Giovanni la transferul la Ajax: ”Bre, dau eu bani sa joc la Ajax!”
Petescu a povestit într-un interviu pentru 3surse.ro cum a ajuns Cristi Chivu la Ajax Amsterdam. Deși acesta avea contact cu Giovanni Becali.
”Pe Chivu l-am vazut la un meci amical al nationalei lui Pițurcă, prin 1999. Se juca pe Cotroceni. Eram în tribună cu Mircea Rădulescu, care m-a întrebat ce mi-a sărit în ochi. Am spus: ”Puștiul de pe stânga”- nici nu știam cum îl cheamă. Pe Mircea l-a pufnit râsul: ”Ce vezi, mă, la ăla? Nu vezi ce slab e?!”. La acea vreme, aveam o relație foarte bună cu Danny Blind, care antrena Ajaxul și pe care l-am antrenat la Sparta Rotterdam. Știam că au nevoie de un fundaș stânga și l-am propus pe Chivu. Chivu este un lider. Era și atunci, chiar dacă avea doar 19 ani. În primele meciuri la Ajax a luat 4 cartonașe roșii. Dacă se întâmpla asta în România, îl dădeau de 500 de ori afară. I-a fost greu până s-a integrat, dar apoi a arătat ce jucator mare este”.
Machlas (dreapta) și Cristian Chivu, în 2002, celebrând al 28-lea titlul al celor de la Ajax.
”Veniseră oamenii de la Ajax să semneze contractul, în Romania. Cristi a venit însoțit de Becali, care a aflase târziu de propunerea lui Ajax. Giovanni era hotărât să blocheze tranzacția, pentru că se negociase peste capul lui și nu-i ieșea socoteală, nu lua comision. Înțelegerea inițială era de 1.000.000 euro pe sezon, salariu pentru Chivu, dar Becali cerea 2,5 milioane de euro! Negocierile au durat vreo 4 ore. Se parea că afacerea o să cadă. Contabilul olandez își făcuse bagajele, noi, eu și Blind, ne ridicaserăm de la masa, când a intervenit Chivu: ”Bre, nea Giovanni, pe mine nu mă intereseaza banii. Eu la Ajax mă duc și dacă trebuie să dau bani de la mine”. Cred ca așa a dorit să împlineasca și dorința tatălui sau, care voia să-l vadă la o echipă mare din Europa. Păcat ca n-a mai apucat transferul la Ajax… La șase luni după aceea, olandezii i-au mărit contractul de la 1 milion, la 1,5 milioane de euro”.
L-a descoperit pe Van Gaal!
Mircea Petescu a povestit pentru Libertatea cum l-a transferat pe jucătorul Louis van Gaal, atunci când nimeni nu-i dădea o şansă, şi cum l-a iniţiat pe actualul antrenor al lui Bayern Munchen în problemele tacticii în fotbal
”Van Gaal a făcut junioratul la Ajax, dar a fost transferat la Antwerp pentru că nu făcea faţă. Aici, deoarece avea o pesonalitate puternică, căzuse în dizgraţia conducerii şi fusese trimis la echipa a doua a clubului belgian. Eu îl ştiam de mic şi, când am terminat şcoala de antrenori şi am preluat pe Telstar Velsen, în 1976, le-am cerut prin contract să mi-l aducă la echipă. Am plecat apoi la Sparta Roterdam şi l-am luat cu mine, suma de transfer fiind 50.000 de guldeni. Într-un an a reuşit să se impună, ajungând liderul echipei, iar valoarea sa de piaţă s-a ridicat la 850.000 de guldeni”, explica fostul jucător de la UTA şi Steaua.
Van Gaal a antrenat ultima dată la Manchester United. Ca antrenor a cucerit 3 titluri, 3 Supercupe, Cupa Olandei, Cupa UEFA, Liga Campionilor, Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală cu Ajax, 2 titluri, o Copa del Rey i Supercupa Europei cu FC Barcelona, titlul cu Alkmaar, titlul, Cupa și Supercupa Germaniei cu Bayern, FA Cup cu Manchester și un bronz mondial cu Olanda (2014).
”Din punct de vedere fizic avea defecţiuni. Era greoi, nu avea viteză şi nici mobilitate, dar avea calităţi de lider. Juca mijlocaş în spatele vârfurilor şi compensa toate aceste lipsuri prin inteligenţa sa tactică. Stătea bine în teren, pasa excelent şi îşi coordona colegii. Vorbeam mult cu el despre tactică şi mi-a spus mai târziu cât de mult a învăţat de la mine” – Mircea Petescu, despre Louis van Gaal
I-a promovat pe Blind și pe Van Tiggelen
Mircea Petescu e cel care l-a descoperit, atunci când conducea de pe bancă pe Sparta Rotterdam, pe celebrul Danny Blind (foto, în dreapta), care a devenit mai târziu unul dintre jucătorii legendari ai lui Ajax şi ai naţionalei Olandei. Acum e antrenorul ”lalelelor”. “Pe Blind l-am luat de la o echipă de amatori la 17 ani şi l-am adus lângă mine, la Sparta Rotterdam”, rememorează Petescu. Tot în perioada petrecută la Sparta, românul i-a promovat pe Pim Verbeek, fost selecționer al Coreei de Sud, Australiei ori Marocului, ultima oară director tehnic la Sparta Rotterdam, şi pe Adri van Tiggelen, cel care a jucat toate meciurile şi toate minutele la Euro 1988, acolo unde Olanda a câştigat competiţia.
I-a monitorizat pe Sneijder, Van Persie și Robben
După ce a încheiat cu impresariatul, Petescu a fost scouter pentru marile echipe din fotbalul olandez.
”Pe Sneijder, Van Persie sau Robben i-am urmărit de când erau mici. I-am văzut crescând de la pitici. Pe lângă calităţile lor deosebite, muncesc enorm. În România, la nivel de Juniori, nu se face nici 30% din antrenamentul individual din Olanda, pentru a îmbunătăţi calităţile copiilor în perioada de creştere, atunci când contează. Românii au calităţi din naştere, dar avem gura mare şi facem puţin pentru fotbal. Avem multe talente, dar scouting-ul aproape că nu există, în majoritatea cluburilor nu există acest departament. Am înţeles că la Steaua, o echipă emblematică a României, exista un singur scouter care a fost concediat când s-au tăiat fondurile”, Mircea Petescu, într-un interviu pentru Libertatea, în 2010.
Wesley Sneijder, cu mingea la picior, este supravegheat de omul său de marcaj, Yeltsin Tejeda. FOTO: EPA
”La Ajax există zeci de scouteri, la Feyenoord la fel, care acoperă toate ţările lumii. Fiecare echipă din prima divizie are minimum 20 de căutători de talente, care caută jucători tineri, ieftini, care pot fi modelaţi aşa cum vrei şi care au posibilitate să crească la un anumit nivel. Ar trebui ca vechii fotbalişti să facă scouting. La noi, dacă nu mai eşti bun la prima echipă, ţi se arată uşa, dar aici mobilierul vechi nu se aruncă, se foloseşte în altă cameră. Cluburile din România cred că e mai ieftin să aducă jucători de afară, dar singura lor calitate e că sunt străini. Diferenţa între a alege un jucător de pe DVD şi a alege unul, după ce l-ai văzut pe viu, e enormă. Poţi să urmăreşti ce e în jurul lui, pentru că o echipa bună şi un adversar slab te pot face să pari mai fotbalist decât eşti”.
Petescu ținea legătură cu Emil Săndoi, antrenorul echipei de tineret, dar şi cu alţi tehnicieni din prima divizie, precum Ioan Andone, care îi mai cerea sfatul despre jucători pe care dorea să-i cumpere din străinătate
”Conducătorii de acum nu au exerciţiul construirii unei echipe. Nu există disciplină în felul în care se transferă jucători. Cred că e mai profitabil să cumperi un fotbalist străin, dar, în proporţie covârşitoare, aceşti jucători nu sunt cei mai potriviţi pentru Steaua. În Olanda, Ajax, Feyenoord, PSV sau Twente, investesc o optime din bugetul anual în Academie, unde juniorii sunt educaţi de antrenori supercalificaţi. Aici jucătorii sunt verificaţi dacă se integrează în echipă fizic, tactic şi chiar cultural”.
Stiles, Wilson, Gerd Müller…
Englezii Martin Peters, Nobby Stiles și Ray Wilson (campioni mondiali în 1966), germanul Gerd Müller (campion european în 1972 și campion mondial în 1974), dar și Jean Pădureanu, fostul președinte de la Gloria Bistrița, suferă de Alzheimer.
Jean Pădureanu.
Neurologul englez Dr. Michael Grey consideră că, în cazul foștilor fotbaliști, boala Alzheimer poate fi consecința nenumăratelor impacturi dintre cap și vechile mingi de fotbal, care erau mai grele decât cele actuale. Fundația Jeff Astle din Anglia susține că cel puțin 300 de foști fotbaliști din Anglia suferă de Alzheimer, iar câteva mii au suferit alte leziuni ale creierului, din cauza lovirii mingiei cu capul.