Libertatea: Cum vi s-au părut meciurile de la Mondial?
Mircea Petescu: Un pic dezechilibrate. Echipele mici au încercat să se mobilizeze şi să compenseze prin calităţile fizice diferenţele tehnico-tactice faţă de adversarele mai puternice. Echipele mari au căzut victime greşelilor individuale. S-a ales grâul de neghină! Am fost impresionat de disciplina tactică a germanilor, o echipă formată din jucători care înaintea competiţiei nu erau consacraţi. Jucători tineri, de origini cosmopolită, care nu sunt născuţi în Germania, dar care sunt crescuţi şi formaţi acolo. Acest lucru dovedeşte capacitatea incredibilă a nemţilor, ca şi a olandezilor, de a forma jucători.
Ce echipe v-au impresionat?
Spania a jucat tactic extraordinar, cu o circulaţie incredibilă a mingii. Ibericii ştiu cui să paseze încă dinainte să primească mingea. Dar nu e o surpriză, pentru că la Barcelona se lucrează de 15-20 de ani la această circulaţie a mingii, sistem adoptat şi de naţională. Germania şi Olanda au fost peste Brazilia şi Argentina, dar îmi pare rău că brazilienii au fost eliminaţi atât de devreme, că au întâlnit Olanda în această fază a competiţiei.
Care e secretul olandezilor?
Cum se munceşte aici. Jucătorii sunt educaţi, nu doar antrenaţi, iar cluburi sunt eficiente. Pe Sneijder, Van Persie sau Robben i-am urmărit de când erau mici. I-am văzut crescând de la pitici. Pe lângă calităţile lor deosebite, muncesc enorm. În România, la nivel de Juniori, nu se face nici 30% din antrenamentul individual din Olanda, pentru a îmbunătăţi calităţile copiilor în perioada de creştere, atunci când contează. Românii au calităţi din naştere, dar avem gura mare şi facem puţin pentru fotbal. Avem multe talente, dar scouting-ul aproape că nu există, în majoritatea cluburilor nu există acest departament. Am înţeles că la Steaua, o echipă emblematică a României, exista un singur scouter care a fost concediat când s-au tăiat fondurile.
Nu crede că românii ar fi făcut mare brânză
Cât de dezvoltat e scoutingul în Olanda?
La Ajax există zeci de scouteri, la Feyenoord la fel, care acoperă toate ţările lumii. Fiecare echipă din prima divizie are minimum 20 de căutători de talente, care caută jucători tineri, ieftini, care pot fi modelaţi aşa cum vrei şi care au posibilitate să crească la un anumit nivel. Ar trebui ca vechii fotbalişti să facă scouting. La noi, dacă nu mai eşti bun la prima echipă, ţi se arată uşa, dar aici mobilierul vechi nu se aruncă, se foloseşte în altă cameră. Cluburile din România cred că e mai ieftin să aducă jucători de afară, dar singura lor calitate e că sunt străini. Diferenţa între a alege un jucător de pe DVD şi a alege unul, după ce l-ai văzut pe viu, e enormă. Poţi să urmăreşti ce e în jurul lui, pentru că o echipa bună şi un adversar slab te pot face să pari mai fotbalist decât eşti.
România s-ar fi descurcat mai bine decât adversarii din preliminarii?
Naţionala României nu făcea o figură mai frumoasă decât Franţa sau Serbia. Francezii au fost echipa cea mai puţin pregătită de la acest Mondial, iar sârbii sunt oricum peste noi. Dacă vrei să cumperi un jucător sârb, poţi fi sigur că dă totul pe teren. Noi mai avem de lucru la capitolul dăruire.
Cine e Mircea Petescu?
Data naşterii: 15 mai 1942
Locul naşterii: Pecica (Arad)
Echipe (ca jucător): UTA (1959-1960), Ştiinţa Timişoara (1960-63), Steaua (1963-67), UTA (1967-73), FC Dordrecht (1973-75)
Echipe (ca antrenor): NEC Nijmegen (1974-76), Telstar Velsen (1976-1977), Sparta Rotterdam (1977-79), DS Sordrecht (1979-83), Go Ahead Eagles Deventer (1985-88)
Jucătorii transferaţi ca agent: Gică Hagi (Real Madrid), Ioan Ovidiu Sabău (Feyenoord), Dorinel Munteanu (Cercle Brugge), Gică Popescu (PSV şi Tottenham), Zegrean, Bănceu şi Mariş (Fortuna Sittard) sau Constantinovici (Heerenveen)
Palmares (ca jucător): campion european de juniori in 1962, campion al României (1968-69, 1969-70), Cupa României (1965-66).
Despre Mihai Neşu: „E bine privit în Eredivisie, dar a venit cu obiceiuri româneşti. La început făcea un marcaj prea atletic, prea dur, iar consecinţa era că lua des cartonaşe. Dar e un jucător ambiţios şi bătăios, ca taică-su, cu care am jucat în România”.
Despre George Ogăraru: „A avut locul ocupat de concurenţă. L-aţi văzut pe Van der Wiel la Mondial. Pur şi simplu a fost mai tânăr şi mai bun, nu a avut nimeni nimic cu el. Trebuie să le dăm credit celor de la Ajax pentru că au o politică de cadre excelentă, iar aici cluburile judecă atent fiecare aspect. S-a transferat la FC Sion, într-un campionat mai slab, pentru că era probabil prea scump pentru cluburile din Olanda”.
Despre Florin Costea: „M-a întrebat cineva din România ce cred, dacă ar putea juca la echipe din vest. L-am văzut într-un meci Craiova – Timişoara, acum vreo două sezoane, şi m-a impresionat, are calităţi bune. Am în atenţie foarte mulţi jucători din Liga I, i-am mai remarcat pe Răduţ, pe Ochiroşii şi Antal, ambii de la Galaţi”.
Despre Mark Wotte: „Mi-au cerut părerea nişte persoane din anturajul lui Mititelu, iar olandezul mi-a cerut să-l recomand la club. M-a sunat şi am vorbit o după-amiază întreagă despre România şi fotbalul românesc, despre ce înseamnă Craiova pentru noi, pentru că nu ştia nimic. Avea nevoie de timp pentru că el călca pe un teren total necunoscut. Dacă îl laşi să lucreze liniştit şi nu are rezultate, îl dai afară, dar dacă îl dai afară şi nu-l laşi să-şi facă treaba, ar trebui să-ţi dai tu demisia. La Craiova a fost mereu o grădină, unde cresc jucători tineri foarte talentaţi, dar nu i-a dat niciodată răbdarea afară din casă. Acolo jucătorii sunt idolatrizaţi la victorie şi sunt băgaţi sub gazon la înfrângere”.
Petescu mărturiseşte că ţine legătură cu Emil Săndoi, antrenorul echipei de tineret, dar şi cu alţi tehnicieni din prima divizie, precum Ioan Andone, care îi mai cer sfatul despre jucători pe care vor să-i cumpere din străinătate