Mister zero

Despre Cornel Dinu, golgeterul frazelor fara acoperire si al ideilor sterpe, se pot spune multe si putine in acelasi timp. De miercuri seara insa, si mai putine, si mai sarace sunt cuvintele prietene care s-ar putea aduna langa Mister. Omul care a batut marele Juve cand era la Galati pentru a incasa cinci in retur, eroul de la Lisabona anulat ulterior pe Cotroceni de o Benfica vecina banalului, s-a infatisat unei tari intregi in toata splendoarea neputintei sale, cultivata prin biblioteci si conferinte de presa. Niciodata, nici macar un moment, campioana celor mai frumoase blaturi romanesti nu ne-a lasat impresia ca ar avea vreo credinta, ca si-a propus ceva, ca urmeaza o cale. Niciodata. Nici macar un minut. Nici macar o secunda.
Daca pe margine ar fi fost Cornel Dragusin, Petre Gigiu sau cainele Nero, iar in teren aceiasi impotenti echipati inutil cu ghete si tricouri, probabil, foarte probabil chiar, acest 1-3 ar fi fost desfiintat de Dinu in parabole elevate, cu cartea de istorie in fata si cu estetica la indemana. El ar fi deschis pe flancuri, ar fi inchis pe centru, ar fi survolat, ar fi anticipat, ar fi analizat, s-ar fi dat peste cap, poate chiar cap in cap cu Borcea, dar – Doamne fereste! – n-ar fi jucat in veci cu Dragan, ci ar fi mizat pe Danciulescu, n-ar fi pariat pe Frasineanu, ci pe Vlad Munteanu.
Asa insa, cum de miercuri realitatea ne zambeste stramb in flamanda, Dinamo poate sa se culce linistita. Daca Dinu a facut vid in jurul lui de-atatea pacate, echipa trage sanatos spre zero, semn ca fara nea Gigi, uitat acasa, e greu sa stai drepti atunci cand ai deprins mersul de-a busilea. Oricum, sa asteptam senini returul si sa ne obisnuim din vreme cu ideea ca Dinu, ofiterul fara acoperire pe gazon, nu va avea absolut nici o vina. Si, evident, nici un merit.

Urmărește-ne pe Google News