Monica Roşu, fostă campioană olimpică la gimnastică: «Băieţi, sunt greu de cucerit!»

Libertatea: Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai renunţat la gimnastică?

Monica Roşu: În 2005 eram doar un copil. Acum sunt o femeie în toată puterea cuvântului.

Ai intrat în afaceri…

Lucrez la câteva proiecte. Unul dintre ele este “Autentic Cinema”, un post de televiziune pentru care s-a obţinut deja licenţă şi la care sunt acţionară.

Conduci un Mercedes…

E o maşină confortabilă. Sunt foarte încântată că am reuşit să mi-o cumpăr din banii pe care i-am câştigat din gimnastică. E un automobil pentru care am muncit mult. La fel ca şi pentru apartamentul pe care-l am în Bucureşti.

Pe la colţuri se vorbeşte că te iubeşti cu un fotbalist de la Unirea Urziceni.

Ei… zvonuri… Sunt singură. Nu sunt cuplată cu nimeni. Nu am nici un iubit. Acum vă e clar? Probabil că zvonurile acestea au apărut pe vremea când cochetam cu jurnalismul sportiv. Am realizat, în urmă cu ceva timp, reportaje cu fotbaliştii din Liga I, dar asta nu înseamnă că m-am şi cuplat cu vreunul.

Eşti cheltuitoare?

În limita decenţei. Am şi lucruri de firmă, dar şi haine obişnuite.

Vrea un bărbat cu «vino-ncoace»

Cum te simţi când bărbaţii întorc capul după tine pe stradă?

(râde) Chiar îl întorc? Eu nu-mi dau seama. Mă consider doar o fată normală. E problema bărbaţilor dacă întorc capul după mine, dar trebuie să ştie că sunt greu de cucerit.

Recomandări

Mic sondaj la marginea țării. De la „frumosul Ciolacu” și „inteligentul Geoană” la „Băsescu cel hazliu”, ce cred oamenii care trăiesc în colțul de jos al hărții, în Dobrogea, despre prezidențiale

Ce tip de bărbat preferi?

Cel mai mult contează să-l aibă pe “vino-ncoace”.

Eşti adepta operaţiilor estetice?

Încă nu am nevoie de aşa ceva. Pe la vreo 60-70 de ani, poate mă voi gândi la acest lucru.

Eşti născută în Bacău. Vorbeşti cu accent moldovenesc?

Mai degrabă cu accent ardelenesc. Doar am copilărit la Deva. Când mă întâlnesc cu fostele colege, ne prostim şi încercăm să vorbim ca în Ardeal.

Găteşti?

Da. Dar încă nu ştiu să fac ciorbe. Mai am de învăţat.

Principalul tău atuu?

Ambiţia.

Dar defect?

Sunt încăpăţânată.

«Oare cum de săream aşa bine?»

Monica Roşu priveşte cu nostalgie spre trecut: “În vară aceasta am intrat într-o sală de gimnastică şi am realizat că nu aş mai putea face ce reuşeam în 2004 la Olimpiadă. Mi-ar fi frică. Stau uneori şi mă întreb: oare cum de săream aşa bine?”.

Urmărește-ne pe Google News