Medaliată cu aur de două ori la Jocurile Olimpice din 2004, Monica spune „la patru ani am intrat prima oară în sală. Mi s-a părut totul supercolorat, era sala plină de copii și am zis că da, vreau să merg să fac acest sport”.
Venind de la Bacău a început să participe la concursul „Mica gimnastă” și-atunci antrenorii au observat că „am potențial și că tot ceea ce trebuie să fac este să muncesc”.
A debutat în competițiile internaționale la începutul lui 2000 cu un turneu în Belgia, iar gloria a început să vină doi ani mai târziu. Medalii de bronz la sol și sărituri la Europenele pentru juniori, bronz cu echipa la Mondialele din 2003, apoi gloria supremă la Jocurile Olimpice. Aur cu echipa și aur la sărituri.
„Nu oricine poate să facă gimnastică și nu oricine poate ajunge să câștige”
Despre condițiile de la lotul olimpic, Monica spune „La feminin” că „nu aveam nici televizor în cameră ca să poți să stai să vezi alte lucruri, alte știri care, fără să vrei, puteau să aibă un efect asupra noastră și a doua zi să venim în sală și să fim cu gândul în altă parte”.
Programul fiind extrem de strict. „Era ca în armată cumva. Masă, antrenamente, odihnă și recuperare, același lucru ani de zile. Altfel nu ai cum dacă vrei să faci performanță de înalt nivel”, spune aceasta.
Care completează: „Nu oricine poate să facă gimnastică și nu oricine poate ajunge să câștige în gimnastică, de aceea dacă nu respecți niște reguli, dacă nu-ți dorești foarte mult să ajungi pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, nu reușești. Fără disciplină nu ai ce să faci în gimnastică”.
„Înfometare? Eram constrânse și nu aveam voie”
A existat înfometare la lotul olimpic de gimnastică? Monica Roșu a oferit imediat răspunsul în cadrul emisiunii „La feminin”, de pe GSP.RO.
„Eram constrânse și nu aveam voie. Ne-am sacrificat pentru a ajunge cât mai sus. Gimnastica este un sport în care greutatea trebuie să fie una stabilă. Când nu stăteam bine cu greutatea, mâncam seara un iaurt și un măr. Atunci nu conștientizam că era spre binele nostru”, a explicat.
„Cred că cel mai mult am simțit lipsa dulciurilor, pentru că făceam efort foarte mare și atunci noi primeam ciocolată, dar primeam patru bucățele. Nouă ne venea să mâncăm o ciocolată întreagă atunci și normal că nu ne convenea când primeam doar patru bucățele de ciocolată și încercam să ne procurăm noi, să avem să ne facem poftele” a mai punctat Monica Roșu.