ComenteazăDespre Moţi se vorbeşte ca despre jucătorul de-o viaţă al lui Dinamo. Însă începuturile trebuie căutate la Reşiţa: „La şase ani, tata m-a luat de mână şi m-a dus la stadion. Se săturase să mă vadă zi de zi cu genunchii juliţi şi adidaşii rupţi de la fotbalul de pe maidan”. Ghiţă Florea a fost primul lui antrenor. „Până printr-a şasea, nu prea înţelegeam eu multe, aşa că eram conştiincios şi la şcoală, luam numai pre-miul I!”, povesteşte Cosmin, care recunoaşte apoi: „La mine a fost ceva mai greu cu sportul ăsta. Eu nu eram un mare talent, a trebuit să compensez prin muncă”. Fotbalistul mărturiseşte: „De felul meu, eram foarte timid. Poate că aş fi vrut să joc atacant, să dau şi eu goluri, însă nu aveam curaj să-i spun asta antrenorului. Jucam ce-mi zicea, mijlocaş central, fundaş central… Şi fundaş am rămas!”.
Moţi spune că s-a apucat de fotbal din pasiune, nu pentru că provenea dintr-o familie modestă: „Am avut o copilărie frumoasă, deşi nu pot spune că primeam chiar tot. Tata lucra la Garda Financiară, mama era vânzătoare, nu o duceam greu”.
La Reşiţa a început liceul, iar clasa în care era avea profilul finanţe-bănci: „Puteam alege Dreptul, însă nu îmi plăcea limba română. Nu le aveam cu gramatica. Am mers pe economie. Am făcut trei ani la Reşiţa. Eram înnebunit după geometrie, eram pasionat, în general, de matematică. Dar, uşor-uşor, am realizat că nu pot face faţă ritmului. La matematică, dacă lipseşti o zi, ai pierdut trenul. Iar eu eram, cu cantonamentele, mult timp plecat. Uneori mă gândesc totuşi că dacă nu eram fotbalist, aş fi devenit bancher”.
La Craiova, a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Moţi a făcut ochi în fotbal cam pe la 16 ani. „Atunci m-a vrut Rapidul, chiar îmi cumpărasem bilete de tren pentru Bucureşti, dar pe scara acceleratului m-am răzgândit. Mi-a fost frică atunci de Capitală”. După acest episod, la 17 ani, când devenise deja internaţional de tineret, a semnat cu Universitatea Craiova”. Dinel Staicu tocmai cumpărase CSM Reşiţa şi a luat mai mulţi jucători de aici. Eu am semnat în parcare. Primul contract a fost de 100 de euro pe lună şi 1.800 de lei indemnizaţie. Erau bani pentru un puşti ca mine”. Nu a trecut mult timp şi Sorin Cârţu l-a promovat şi la echipa mare. Ajunsese la 500 de euro pe lună!
Nu a văzut străinătatea până la 17 ani
Cosmin nu a avut ocazia să se remarce la Reşiţa: „Până la 17 ani, nu plecasem cu echipa de club nicăieri în străinătate. Iar cea mai mare reuşită a fost o calificare în finala zonală a campionatului republican de juniori”. Poate de aceea a ales să plece în Bănie. El se ducea de două ori pe săptămână acasă, să-şi vadă părinţii şi sora, pe Aurelia (cu patru ani mai tânără), care a practicat şi ea tenisul de câmp.
«Decât în cluburi, mai bine cinci pahare cu vin»
Deşi a fost asociat cu Gabriel Tamaş, „care m-ar fi dus la băutură”, Cosmin Moţi spune că nu depăşeşte măsura când e vorba de distracţie: „Nu-mi plac deloc cluburile de noapte, prefer să mănânc ceva la un restaurant select. Decât să pierd nopţile prin cluburi, mai bine o mâncare bună, 2-3-5 pahare cu vin şi o ţigară”.
– Cea mai grea accidentare a avut-o la degetele piciorului drept, unde a suferit o fractură;
– Fabbiani, fost la CFR Cluj, i s-a părut cel mai bun atacant din Liga I cu care a avut de-a face. Şi pe fotbaliştii rapizi, gen Gigel Bucur, îi consideră periculoşi;
– De afară, Berbatov, din perioada Tottenham, i s-a părut puternic;
– Nu e pretenţios la mâncare, dar adoră ciorbele pe care i le face Olivia, cea care îi e aproape de doi ani.
– Consumă foarte multă Coca-Cola, deşi medicii l-au avertizat că băutura e „criminală” pentru un sportiv;
– Conduce un Audi A 6;
– Recunoaşte că nu a strâns prea mulţi bani din fotbal. Şi-a luat doar un apartament în Bucureşti, în zona Mihai Bravu.
– La Siena stă într-un apartament cu trei camere de 200 mp, a cărui chirie, plătită de club, e de 1.200 de euro.
Articol scris de: Mihai Toma, Siena (Italia)