ComenteazăFost președinte de onoare la AFC Rapid, dar și scouter și președinte de onoare la fostul Rapid, Vasile Copil a venit la clubul giuleștean de la Progresul, pe vremea când Rapidul se numea Locomotiva! A jucat alături de nume grele ale istoriei ”vișiniilor”, precum Macri, Ozon, Filote, Greavu, Motroc, Georgescu, Ene II sau Ionescu.
Cel mai bun rezultat al său la echipa feroviară a fost un loc 3 în sezonul 1960-1961, când Vasile Copil a fost om de bază al Rapidului, cu 22 de meciuri jucate. Ulterior, el a plecat din Giuleşti. S-a întors la prima dragoste şi echipa care l-a format, Progresul.
Jurnalistul Lucian Ionescu a anunțat groaznică veste pe un site de socializare.
”Pişti Kovacs (n.r. – fost mare antrenor la Ajax Amsterdam), cel care atunci era antrenor la Unviersitatea Cluj a avut un rol esenţial. Datorită lui am ajuns în Bucureşti. Era un tehnician care era foarte, foarte atent la creşterea tinerilor şi la promovarea lor cât mai rapidă. Avea un ochi nemaipomenit”;
Tocmai terminasem un sezon excelent cu Rapid. Am fost pe locul 3, iar eu jucasem în aproape toate meciurile. Bun, apoi, în cantonament fiind, pe Valea Prahovei, am primit un telefon. Eu sunt din Câmpia Turzii, echipă care, pe atunci, juca în liga a 2-a. Mi-au zis direct, că dacă nu mă întorc să joc acolo, părinţii şi socrii mei vor fi daţi afară de la locul de muncă!”;
”Aveam 27 de ani şi mi-aş fi dorit să revin în Giuleşti. Antrenor tocmai ce venise Valentin Stănescu, cu care eram bun prieten. El era un tip foarte deschis, aşa că am discutat şi mi-a zis direct: „Vasile, pe postul tău îl am pe Bebe Năsturescu. Nu te supăra pe mine, dar aş vrea să joc cu el titular. Mai bine te duci şi joci la Progresul. Mi se pare corect să te anunţ!” Să ştii că am apreciat foarte mult că mi-a spus în faţă, chiar dacă îmi doream tare mult să mai joc la Rapid…
”Nu ştiu ce putea fi, dacă aș fi prins titlul din 1967, pentru că eu prin 1966 m-am lăsat. Cert este că mi-a părut tare rău că nu am mai putut juca la Rapid. Am plâns mult timp când am fost forţat să revin la Câmpia Turzii pentru că mă simţeam excelent lângă Podul Grant. Mai cu seamă că eram şi în vârf de formă atunci. De altfel am mai şi jucat la o echipă ceferistă, CFR Roşiori, după ce am plecat de la Progresul Bucureşti”.
– declarații pentru 1923.ro