Naționala României era calificată la CM 98 din Franța, iar tricolorii au făcut o ultimă repetiție în faţa fanilor din Bucureşti înaintea plecării la turneul final, cu naționala Paraguayului, 3-2, în Ghencea. Partida a avut loc la 3 iunie 1998.
Meciul a fost urmat de o conferință de presă antologică. Gică Hagi s-a enervat și s-a luat la ceartă cu jurnaliștii: ”De zece ani v-am obişnuit cam prost în condiţiile în care sunt în România. Nu avem nimic, niciun fotbal. Ce performanţă a făcut vreo echipă în România? Merităm să ne faceţi statuie pentru ce am făcut noi, având în vedere condiţiile din România. Rezultatele cântă cu noi. Se duce fotbalul românesc. Se duce. Zero. În doi-trei ani, zero!”.
Tensiunile s-au acumulat din timpul meciului, când fanii l-au apostrofat pe fundașul Cristi Dulca pentru o gafă comisă la primul gol al sud-americanilor, dar și pe portarul Bogdan Stelea, după ce acesta luase un gol de la distanță.
Spiritele s-au încins și mai mult după gesturile obscene pe care”Arnold” le-a făcut spre tribunele ostile.
”Ne-am calificat fluierând atunci, am făcut un egal cu Irlanda când nu mai contra. Am fost cap de serie, între cei 8 de la turneul final din Franța. Fabuloasă echipă natională. Romanul a fost obișnuit să caute noduri în papură. Eram după un 3-2 cu Paraguay, cu probleme în tribună. Paraguay avea să pierdea în fata Franței, în ”optimi”, la turneul final, cu primul gol de aur…
La finalul meciului cu sud-americanii, din Ghencea, Iordănescu a fost interpelat pentru gesturile lui Stelea la adresa spectatorilor.
Vinovatul de serviciu pentru ceea ce a făcut Bogdan era presa, care scria despre orice altceva decât fotbal. Reactia lui Hagi vine după ce nea Puiu ne-a spus că nu știm noi ce-i cu ”Arnold”, copilul lui avea febră și el era marcat. Eu m-am întors către colegul Marius Gherghe și i-am zis: ”Atunci de ce l-a mai băgat?”. Zâmbeam, m-a văzut Hagi, care a folosit celebra replică: ”Mustață, nu strâmba!”. Aveam cioc pe vremea aia!
Iar Gică a inceput acea pledoarie. Aveam o natională senzațională, nu puteam să anticipăm ce va fi. Sigur, s-au spus multe din ambele direcți. Hagi s-a descătușat, acumulase frustare, iar noi chiar nu-i laudam cat meritam!
Acum aș sti cum să reacționez. Hagi a avut dreptate atunci și în toare momentele în care a reacționat după aceea, când a atras atenția. ”Merităm statuie, o să plângeți după noi”, a spus în 1998 și a avut 200 la sută dreptate. Acum ne uităm în spate cu tristețe. De 20 de ani n-am mai fost la un turneu final mondial!
Am prins trei Mondiale ca și comentatori, am fost reporter la Europene, însă simt o durere că n-am prins echipa mare a României! Ce-ar fi fost în sufletul meu, cum m-aș fi exteriorizat dacă aș fi comentat România – Argentina? M-aș fi urcat pe pupitre, aruncam căștile. Acum suntrem săraci și amărâți, atunci era colosal”, a povestit Emil Hossu-Longin la interviurile Libertatea Live.