Nadia Comăneci, moment istoric: 35 de ani de la primul zece

Florin Saiu: Azi se împlinesc 35 de ani de la prima notă de zece din istoria gimnasticii…
Nadia Comăneci: Aşa e. Am ameţit vorbind la telefon. Acum (n.r.-ieri) m-au sunat din Australia pentru un interviu. Mi-amintesc totul de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Pe 17 iulie, a fost festivitatea de deschidere a Olimpiadei, dar noi n-am avut voie să mergem. Intram în concurs chiar a doua zi dimineaţa, şi, să fi stat 8-9 ore la spectacolul din prima zi, ar fi însemnat să fim moarte de oboseală la concurs.
E vreo amintire la care ţii cel mai mult?
Pe aeroport, înainte să decolăm spre Canada, am fost întrebată ce obiectiv am la Olimpiadă. Am răspuns că mi-am propus să câştig o medalie de aur. Am fost, apoi, foarte mândră de faptul că am reuşit lucruri uimitoare, fără să mă laud de la început. Fapte, nu vorbe. Şi acum, după atâţia ani, e o onoare că încă se mai vorbeşte despre prima notă de zece.

O ţine din chef în chef

Erai un copil. Conştientizai că tocmai doborâseşi o barieră în sport?
Nici pomeneală. Mult mai târziu, după ani buni, când am început să călătoresc în lume, mi-am dat seama de impactul acelei note. Toţi vorbeau despre asta. Eu n-am concurat sub presiune atunci şi a fost un avantaj. Abia după patru ani, la Olimpiada de la Moscova, am învăţat ce înseamnă să-ţi aperi un titlu, o medalie, un nume. E mult mai greu.
Sărbătoreşti în mod special?
Deşi 35 de ani reprezintă un număr important, să ştii că n-am făcut nimic deosebit. Oricum, anul acesta am de sărbătorit, nu glumă. Pe 12 noiembrie voi împlini 50 de ani. Tot anul acesta se fac 15 ani de când m-am căsătorit cu Bart Conner. Deci am s-o ţin tot într-o petrecere.

Urmărește-ne pe Google News