6 comentarii„Alaso!”. La atac! Strigătul fanilor haitieni, în dialectul creol, răsună pe stadioane. Ce performanță au reușit fetele! Pentru prima oară în istorie, naționala feminină e la Mondial.
Eroul i-a dat gol Italiei lui Facchetti și Rivera
Au trecut 49 de ani de când Haiti nu a mai fost la turneul final. Atunci erau băieții, „grenadierii”, cei care au rupt orice barieră în dictatura lui Jean-Claude Duvalier (el și tatăl său Francois au ținut țara în teroare trei decenii, între 1957 și 1986) și au jucat la CM 1974, în Germania. Au pierdut toate cele trei meciuri ale grupei, dar unul dintre ei a rămas în legendă.
Emmanuel „Manno” Sanon avea 23 de ani, era atacantul unei echipe locale, Don Bosco, el a deschis scorul în partida de debut, contra Italiei care fusese vicecampioana lumii în 1970, squadra azzurra lui Facchetti, Mazzola, Riva și Rivera. I-a înscris lui Dino Zoff, faimosul portar peninsular neînvins de 1.142 de minute!
Manno urma să devină golgheterul all-time al selecționatei caraibiene, cu 37 de goluri în 65 de meciuri. Și un erou pentru Haiti. Portretul celui ce s-a stins în 2008 a rămas ani la rând pictat pe un zid din capitala Port-au-Prince, alături de alte simboluri ale regiunii, Jean-Jacques Dessalines, fondatorul țării, și revoluționarii cubanezi Fidel Castro și Che Guevara. Zidul s-a prăbușit la marele cutremur din 2010, însă chipul lui Sanon este și acum în inimile fanilor.
„Au pierit atât de mulți oameni dragi”
Astăzi, după o jumătate de secol, fetele le-au luat locul băieților. După „grenadieri”, „grenadierele”. Au trecut neașteptat de Senegal, 4-0 în semifinalele barajului, și de Chile, 2-1 în finală, și sunt la Mondialul din Australia și Noua Zeelandă.
Au depășit atâtea probleme de-a lungul timpului! Ele sunt generația crescută în umbra seismului devastator (7 grade pe scara Richter, dar la mică adâncime), care a făcut 230.000 de victime și a afectat 3,5 milioane de oameni.
Melchie Dumornay avea 6 ani pe 12 ianuarie 2010, când Haiti a fost pus la pământ. „Nimeni nu a uitat ce s-a întâmplat atunci și nici nu cred că va uita vreodată”, spune ea într-un interviu pentru site-ul FIFA. „Aproape că e tabu să vorbești despre acel dezastru, pentru că au pierit atât de mulți oameni dragi. Suferință, tristețe, disperare, durere, pe toate le-am simțit și ne-au învățat să avem mai multă grijă de noi, să realizăm cât de importantă este viața”.
„Piti”, un talent mondial, a semnat cu Lyon
Melchie s-a născut pe 17 august 2003, la Mirebalais, a început să joace fotbal pe stradă și, la 10 ani, a fost recrutată de Academia națională de juniori numită Camp Nou, ca faimosul stadion al Barcelonei, povestește istoricul și scriitorul Laurent Dubois pentru The Athletic. Amintind că actualul complex, aflat în Croix-des-Bouquets, la marginea capitalei, a fost cândva unul dintre domeniile dictatorului Jean-Claude Duvalier, fiind ridicat din donațiile primite după cutremur și inaugurat în 2012.
Cariera ei a avansat fulgerător. Ca adolescentă, a ajuns la AS Tigresses, prima echipă feminină haitiană, la nici 15 ani se califica și juca la Mondialul U20 din Franța, tot în premieră, iar în 2021 s-a transferat în Hexagon, la Reims. De la 1 iulie 2023, e jucătoarea lui Lyon, una dintre cele mai puternice formații europene. A ales OL, deși era curtată și de Chelsea și Manchester City.
Ea, „Piti”, cum e alintată acasă, „Micuța” în creola haitiană, mijlocașul de 1,60 m, e printre speranțele fotbalului mondial. Și numărul 1 în naționala sa.
Secretul acestei frumoase selecționate? Șase dintre ele, Dumornay, Mondesir, Theus, Mathurin, Jeudy și Eloissaint, au evoluat și la acel CM U20, în 2018, și au crescut împreună, s-au ridicat una pe alta, s-au ajutat mereu. „Marea noastră putere e echipa ca întreg, un grup adevărat. Avem încredere în noi, facem totul împreună”, afirmă Melchie. „Chiar și când pierdem, luptăm pentru fiecare metru de teren. Suntem războinice”.
Selecționerul a ajuns o singură dată în Haiti. În doi ani!
„Grenadierele” au trecut și peste situația sumbră din Haiti. S-au pregătit în Republica Dominicană pentru Mondial, iar selecționerul din ultimii doi ani, francezul Nicolas Delepine (foto), a fost o singură dată la Port-au-Prince. Acasă e haos după asasinarea președintelui Jovenel Moise, în iulie 2021.
Violența e extremă, facțiunile armate se luptă cu poliția zi de zi și terorizează populația. Din când în când, oamenii se revoltă. În aprilie, mulțimea furioasă a scos cu forța din secția de poliție 13 bărbați bănuiți a fi contrabandiști. I-au bătut, i-au lovit cu pietre și le-au dat foc!
Criza socială, politică și umanitară e majoră, îngrijorătoare în Haiti, o țară mereu victimă, mereu persecutată.
Exclus pe viață, președintele vrea să candideze la 75 de ani
În secolul XVII, Franța a transformat această zonă „într-una din cele mai brutale colonii văzute vreodată, o plantație de sclavi”, cum o numește Laurent Dubois. În 1804 Haiti și-a cucerit independența, dar aceeași Franța i-a impus în 1825 un bir în schimbul recunoașterii sale, un bir insuportabil care i-a distrus economia. În secolul XX, a fost două decenii ocupată de SUA (1915-1934), CIA sprijinind ulterior dictatura de 30 de ani a familiei Duvalier (1957-1986).
Și dacă istoria nu i-a protejat niciodată pe haitieni, un alt scandal a izbit în plin fotbalul local. Chiar naționala feminină și academia ei de junioare.
În 2020, The Guardian dezvăluia într-o anchetă zdrobitoare că președintele federației (FHF), Yves Jean-Bart, „tiranul” FHF din 2000, reales pentru a 6-a oară exact în acel an, a fost acuzat că a abuzat sexual într-o lungă perioadă mai multe jucătoare, inclusiv minore, la centrul Camp Nou.
În noiembrie 2020, a fost exclus pe viață din fotbal de FIFA. Stupefiant, Tribunalul de Arbitraj al Sportului de la Lausanne i-a ridicat suspendarea. Iar Jean-Bart plănuiește să candideze din nou, la 75 de ani!
Au speriat campioana Europei: „Suntem mândre”
Chiar și așa, cu scandaluri, într-o țară în haos, Haiti e la Mondialul feminin și lumea întreagă a aflat și vorbește despre aceste fete. La debut, au chinuit Anglia, campioana Europei, fiind învinse la limită, 0-1, după un penalty acordat și repetat la semnalizarea VAR și după ce ele au ratat ocaziile mai mari.
„Suntem mândre de jocul nostru”, afirmă Melchie Dumornay, care le-a scos sufletul britanicelor. Visul lui „Piti” continuă. Visul lor continuă.