21. Cifră fatidică pentru Antonio Alexe. Pe această dată el s-a născut, în decembrie 1969, s-a căsătorit şi a murit, în ianuarie 2005. Nici suporterii, nici foştii colegi şi antrenori nu l-au uitat pe Toni, comemorările fiind în fiecare an emoţionante. Nimeni însă nu a simţit în suflet durerea care a revenit familiei sale. Din Statele Unite, soţia, Lia, şi fetiţa sa, Paula, se gândesc în fiecare zi la omul care a driblat orice adversar pe terenul de baschet, până să fie faultat de destin.
Libertatea: Lia, de patru ani te-ai mutat cu Paula în Statele Unite. Cum a fost această perioadă, cum aţi trecut peste nefericitul eveniment care a îndoliat o ţară întreagă?
Lia Alexe: De 4 ani locuim în Los Angeles. Aici trebuia să ne stabilim alături de Toni, după câştigarea loteriei vizelor. Soarta a hotărât să ne joace feste, aşa că am rămas doar noi două… Nu cred că aş putea vreodată trece peste atâţia ani de căsătorie, atâtea amintiri. E foarte greu, dar nu ai cum să ştii decât atunci când trăieşti asemenea situaţii! Toni este în sufletele noastre, în amintirile noastre! Nu există zi în care să nu îl pomenim, dar pot să spun că cel mai greu este atunci când vin sărbătorile sau aniversările…
Ai mai urmărit meciuri de baschet, aţi mai ţinut legătura cu foşti colegi de-ai lui Toni, cu managerii Sebastian Ghiţă şi Alexandru Iacobescu?
Da, pot să spun că urmăresc ce se întâmplă în lumea baschetului românesc. Mai citesc ziarele pe net! Am ţinut legătura cu Sebi şi Alex, dar, după cum ştim, fiecare are preocupările lui cotidiene, familie, copii. Am fost în iulie la Ploieşti şi ne-am văzut!
La Ploieşti s-a comemorat fiecare an de la trecerea “unicului căpitan” în nefiinţă. Ai mai fost la vreun meci de-al Asesoftului de la moartea soţului?
Ai mai veni? Ştiu despre comemorările din fiecare an, dar nu am mai fost la meciuri după moartea lui Toni! Mi-a fost greu să mă uit la un joc de-al Asesoftului fără să-l văd pe Toni în teren! Le mulţumesc tuturor celor care se străduiesc să menţină vie “flacăra” lui Toni! Sebi şi Alex sunt nişte oameni deosebiţi, care m-au ajutat enorm! Cred că aş veni la meciuri dacă m-ar chema.
Paula joacă tenis. Se pare că dragostea pentru sport a rămas în familie.
Paula este copia tatălui ei! Împlineşte 14 ani anul acesta, este în clasa a VIII-a şi-mi aduce multe satisfacţii! A jucat baschet în primii doi ani de şcoală şi a câştigat campionatul interşcolar din L.A., dar şi-a dat seama că sportul de echipă nu e pentru ea. Fiind individualistă, spre surprinderea şi dezamăgirea mea, a ales tenisul. Spun dezamăgire, pentru că este un sport foarte costisitor şi mi-e greu să ţin pasul cu cerinţele. E foarte ambiţioasă, vrea să facă performanţă, aşa că vom vedea ce ne rezervă viitorul!
Aş vrea să ne vorbiţi puţin despre el, să ne povestiţi o amintire frumoasă…
Toni a fost o personalitate foarte complexă, un caracter puternic, un suflet imens şi un om de-o inteligenţă im- presionantă. Din păcate, aşa cum se întâmplă cu toate valorile, nu a fost apreciat cu adevărat. Şi-a dorit foarte mult să ridice nivelul baschetului din România. În afara terenului era un soţ şi un tată iubitor! Familia era totul pentru el! Pot să spun că am crescut împreună şi ne-am maturizat împreună, cunoscându-ne din 1989, de când a venit la Dinamo-Oradea. Am atât de multe amintiri, încât aş putea scrie romane întregi! Lui Toni îi plăcea enorm să mergem la bunicul meu, la ţară, la tăiatul porcului înainte de Crăciun. Îi plăceau muntele, marea, să petreacă mult timp cu prietenii apropiaţi!
Ce le-ai transmite jucătorilor lui CSU Asesoft, care promit să câştige noi trofee în memoria “unicului căpitan şi număr 9”?
Celor de la CSU Asesoft le doresc multă sănătate, succes în noul campionat şi toate cele bune!
Inclus recent în «Hall of Fame»
Ca o recunoaştere a valorii celui care a fost Toni Alexe, Federaţia Europeană de Baschet l-a inclus, zilele trecute, în galeria “Hall of Fame” de pe bătrânul continent. Alături de el, doar alţi doi jucători români se regăsesc în cea mai selectă galerie a baschetbaliştilor care au marcat de-a lungul timpului sportul cu mingea la coş. Aceştia sunt Gheorghe Mureşan şi Constantin “Titi” Popa, amândoi cochetând cu baschetul de peste Ocean. În dreptul numelui apare o caracterizare a fiecăruia dintre aceşti jucători. Lângă numele lui Alexe stă scris: “Un aruncător din acţiune, care, odată ajuns la maturitate, îşi îmbunătăţise mult tehnica de aruncare. În zilele în care era în formă, devenea ucigător din spatele semicercului de trei puncte.”
Cum a murit
Alexe şi-a găsit sfârşitul, la 35 de ani, pe 21 ianuarie 2005, într-un accident rutier produs la Sinaia. În jurul orei 6.00 dimineaţa, sportivul, care părăsise de o oră localul unde coechipierii săi, de la CSU Asesoft Ploieşti, sărbătoreau calificarea în faza finală a FIBA Europe Cup, conducea dinspre Ploieşti spre Braşov, pe DN1. La kilometrul 120, în Sinaia, el a pierdut controlul asupra direcţiei maşinii, a derapat, a intrat pe contrasens şi a lovit frontal un autocamion marca Roman. În urma impactului, Toni a decedat.