Suporterii uruguayeni nu cer „stadion fără pistă”, ci, din contră, par foarte bucuroși când favoriții joacă meciuri pe acest stadion. Stadionul „Centenario”, pe care scrie „Monumento del futbol mondial”, este situat în centrul orașului, în mijlocul unui parc superb, iar deplasarea până acolo este foarte facilă. Noul stadion al celor de la Penarol, unul modern, este situat la ieșirea din oraș, la aproximativ 30 de kilometri de centru.

De aceea, fanii sunt fericiți când joacă pe „Centenario”. Spre deosebire de Argentina, unde drumul până la stadion și înapoi crește nivelul de adrenalină, aici totul pare sigur din toate punctele de vedere. Zona e liniștită, parcă și suporterii sunt mai altfel: la fel de nebuni după echipa lor, dar și mai atenți să nu deranjeze pe cineva.

Suporterii gazdelor, în țarc!

O peluză și tribunele stadionului Centenario au fost ticsite cu suporteri ai lui Penarol. (FOTO: Octavian Cojocaru)

Un bilet la prima manșă a finalei campionatului din Uruguay, la „Tribuna Olimpică”, echivalentul a ceea ce noi cunoaștem în România drept „tribuna a doua”, a costat 20 de dolari. Teoretic, Defensor era gazdă, iar Penarol – formația oaspete. Orice întrebare referitoare la felul cum urmau să fie repartizați suporterii în stadion a fost întâmpinată cu zâmbete. „Cum adică unde? Fanii lui Penarol vor fi în tot stadionul”, au răspuns toți cei chestionați. Și în zona stadionului, toate tarabele cu steaguri, fulare, șepci erau numai în culorile celor de la Penarol. Chiar și mulțimea de reclame care a rulat încontinuu pe tabela de marcaj până la începutul jocului era cu și despre Penarol.

Suporterii „gazdelor” au fost puși într-un țarc în jumătate dintr-o peluză și nu s-au auzit niciun moment. Gazdele au mai avut și jumătate din tribuna întâi, dar degeaba. În total, gazdele au strâns vreo 2.000 de oameni. Și este vorba, totuși, despre Defensor Sporting, a treia cea mai titrată echipă din Uruguay. Iar jucătorii de la Penarol au fost încurajați frenetic de peste 50-55.000 de oameni. În Uruguay, toată lumea ține cu Penarol, o „hinchada” relativ numeroasă mai are și Nacional, iar restul echipelor nu contează, fiindcă n-au suporteri.

Fanii lui Defensor au părut stingheri într-o peluză, chiar dacă echipa lor favorită a fost gazda meciului. (FOTO: Octavian Cojocaru)

Două rânduri de garduri și un șanț

Măsurile de securitate sunt sporite pe „Centenario”. Mai bine spus, sunt unice, probabil, în lume. Peluzele sunt despărțite de teren prin două garduri uriașe. Orice „vrednic” ar reuși să depășească aceste obstacole, mai are o încercare de trecut, să înoate și printr-un șanț plin cu apă. Iar apoi așteaptă oamenii de ordine înarmați până în dinți. E clar, dacă cineva reușește să pătrundă din peluză pe teren, are toate șansele să se înscrie la orice concurs „Iron Man”.

Stadionul Centenario, gol-goluț. (FOTO: Octavian Cojocaru)

Nici în dreptul tribunelor I și II nu e mai facil pentru orice doritor de aventură spre câmpul de joc. Cu toate acestea, arbitrii nu intră și nu ies de pe teren decât încadrați de oameni de ordine aduși parcă de la trupele anti-tero, cu arme și scuturi! În acest context, este surprinzător faptul că fanilor le este permis accesul pe stadion cu obiecte ce pot fi contondente, precum căni și termosuri de tablă, indispensabile pentru băutul și păstrarea ceaiului local (mate).

Așa arată stadionul Centario cu suporteri. (FOTO: Octavian Cojocaru)

Eduardo Acevedo, acest Șumudică din Uruguay

Tribuna „Amsterdam”, peluza unde stau suporterii „carbonero”, cei de la Penarol, s-a umplut până la refuz la toate cele trei nivelurile. Peluza poartă numele „Amsterdam” în cinstea locației unde Uruguay a câștigat medaliile de aur la Olimpiada din 1928. Peluza opusă se cheamă Paris, unde Uruguay a triumfat în 1924.

Tribuna „Olimpică” s-a umplut și ea. Bătrâni, tineri, copii, corporatiști care-și scoteau tricoul cu Penarol și-l îmbrăcau direct peste cămașa de firmă cu care fuseseră la birou, bunici cu nepoții, femei gravide, nimeni nu părea că vrea să rateze meciul celor de la Penarol. „Gazdele” de la Defensor au scăpat ieftin și când au ieșit la încălzire, și când le-a fost anunțată formația. Când însă a fost pomenit numele lui Eduardo Acevedo, antrenorul de la Defensor, publicul a luat foc.

A fost ca și cum Șumudică ar fi apărut pe Ghencea plin, sau Marius Lăcătuș în „Groapă” la Dinamo. Nimeni n-a avut nimic special cu vreun jucător de la Defensor, dar pe acest Acevedo toți l-ar fi mâncat de viu. Cine știe ce „trecut” avea. În 2009-2010, Aevedo a antrenat-o pe Nacional. Poate aceasta este explicația.

Waterman, un atacant cum nu există în Liga 1

Penarol s-a prezentat cu o constelație de jucători cu firmă, dar bătrâni. Un soi de „cimitir al elefanților”. În echipa „aurinegro” au fost titulari Walter Gargano (33 de ani, ex-Napoli, ex-Inter), Lucas Viatri (30 de ani, ex-Boca Juniors), Cristian Rodriguez (32 de ani, trecut pe la PSG, FC Porto, Benfica, Atletico Madrid). Ultimul a și decis meciul, cu un gol marcat în minutul 95! A fost un corner și o lovitură de cap perfectă, care i-au adus lui Penarol victoria și prima șansă la titlu, care se va decide după returul ce se va juca duminică.

Defensor, cu mai puține nume sonore, a părut mai echipă. A jucat mai legat, a avut mai multe ocazii. În prima repriză, portarul lui Penarol a făcut minuni, în a doua a avut noroc și cu bara, care s-a opus unui șut al lui Waterman. Acest Cecilio Alfonso Magdaleno Waterman Ruiz de la Rosa este un panamez în vârstă de 26 ani, un vârf de careu înalt de 1,81 metri, cu o tehnică foarte bună și cu o viteză incredibilă. E un vârf cum nu se găsește în Liga 1.

Scandalul din final

Meciul s-a încheiat dramatic. Arbitrul a arătat 3 minute de prelungiri. Ayrton Cougo, de la Defensor, a fost eliminat în minutul 93. A urmat un corner, golul gazdelor, din minutul 95, și de aici s-a pornit scandalul. Cei de pe banca lui Defensor au protestat vehement, arbitrul s-a dus să-l liniștească pe agitatul „Șumudică” Acevedo. Iar acesta a căzut ca fulgerat, acuzând un pumn în plină figură primit în acel meleu.

După vreo 5 minute de parlamentări s-a reluat jocul doar pentru ca arbitrul să fluiere finalul. Suporterii de la Penarol, fiindcă erau oaspeți, au trebuit să mai aștepte 15 minute în stadion. Și toți râdeau de acest Acevedo și de căderea lui teatrală. După ce porțile s-au deschis, mulțimea de tricouri și fulare galben-negre a invadat orașul. Erau imagini care semănau cu cele din 1994, când Generația de Aur îi scotea și pe români din case.

 
 

Urmărește-ne pe Google News