Pe aleile grădinii publice din Bârlad, acoperite cu un strat sănătos de omăt, Andreea şi-a amintit de strângerile de mână calde şi puternice ale tatălui, de râsetele zglobii care umpleau văzduhul, dar şi de “cursele” interminabile care îi făceau pe părinţi să-i spună că are montat un motoraş imaginar la picioare.

“Mi-am adus aminte de grija pe care mi-o purtau ai mei pe aleile acelei grădini publice, de tata, care alerga după mine şi îmi spunea mereu că eu sunt comoara lui… Nu voi uita niciodată aceste clipe!”, a povestit Andreea.

A fost lângă Bârlad, la bunici

Şi pentru că iarna în Moldova e ca o poveste însăilată pe fuiorul bunicii, Andreea a poposit şi în satul Perieni, locul în care s-au născut bunicii ei. Domnişoara de azi i-a ascultat cu atenţie pe “mocănaşi”, dar şi pe cei care reprezintă “plugurile mari” şi care vestesc apropierea Anului Nou.

Pe uliţele din Perieni, campioana inimilor românilor s-a oprit ori de câte ori a fost rugată de localnici, pentru a se fotografia alături de ei sau pentru a le transmite o vorbă caldă. “În perioada în care practicam gimnastica făceam tot posibilul să ajung şi la bunici. Deşi aş fi dorit să petrec mai mult acolo, stăteam doar câte un weekend”, a mai spus Andreea.

Urmărește-ne pe Google News