Libertatea: Cum aţi ajuns la Oţelul în 2003?
Nicolai Boghici: Pur şi simplu, am citit anunţul din presă că se scoate la concurs postul de preşedinte al Oţelului. Am venit cu 100.000 de euro la mine şi uite aşa am ajuns şef la echipa din Galaţi. Bine, în afara mea, nimeni nu s-a prezentat la “concurs”. Toată lumea fugea atunci de fotbal. Am cumpărat un loc în Liga I, am strâns jucători dornici de afirmare şi am reuşit într-un an să duc Oţelul în UEFA şi în finala Cupei.

Spune că Timişoara nu joacă nimic

Păi, şi atunci de ce aţi plecat de la Galaţi?
N-am plecat, am fost dat afară. În 2005, în pauza dintre tur şi retur, m-a sunat primarul din Galaţi şi mi-a spus: “Ştii, echipa vrea s-o ia combinatul Sidex, care o să-şi aducă şi oameni la club!”. Adică mi s-a transmis într-un mod elegant să-mi dau demisia. Ceea ce am şi făcut.
Cum vi se pare Oţelul de acum?
E o echipă bună, care merită să câştige campionatul. Nu ştiu dacă Oţelul a fost ajutat de arbitri, cum se tot vorbeşte, dar un lucru e sigur: Timişoara nu joacă nimic! A câştigat sau a egalat în minutul 90 de vreo şase-şapte ori. Noroc chior! O să le ţin pumnii strânşi băieţilor. Oţelul o să câştige pe valoare şi pe diferenţă de valoare!
Ia Galaţiul titlul?
Îmi doresc asta din tot sufletul. Pentru mine ar reprezenta o bucurie imensă să ia Galaţiul titlul. Sunt de aici, aşa că merg, cum s-ar spune, cu Oţelul până la moarte. Dacă echipa va câştiga campionatul, o să ies în stradă, alături de fani.

 
 

Urmărește-ne pe Google News