Ovidiu Ionescu (25 de ani) a devenit duminică noul campion de seniori al României la tenis de masă. Jucătorul de la CSM Buzău şi-a trecut în palmares primul său titlu la simplu, după ce l-a învins în finală, 4-0, pe Constantin Cioti (31 de ani).
Ovidiu Ionescu este component al naţionalei României şi evoluează în Bundesliga, la echipa TTT Hagen.
Ovidiu a făcut un salt spectaculos în ultimii ani. Tricolorul a ajuns pe locul 51 în Europa şi 116 mondial, cel mai bine clasat jucător român, după Adrian Crişan, liderul naţionalei României.
Campionul a dezvăluit pentru Sportnews.ro secretul ascensiunii sale din ultima perioadă. Se pregăteşte după metode ştiinţifice de antrenament, recomandate de specialiştii de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport.
„Mulţumesc specialiştilor de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport, care m-au învăţat, pur şi simplu, să privesc dintr-o altă perspectivă esenţială sportul de performanţă. Şi anume, să apreciez şi să aplic cunoştinţele lor ştiintifice.
După mai multe testări, am fost sfătuit să aleg o abordare diferită în planul de pregatire, datorită faptului că exista un risc de accidentare la nivelul tendonului lui Achile.
Am lucrat foarte mult pe întărirea şi elasticitatea ligamentelor de la glezne şi genunchi. Exerciţiile efectuate la trenajor (tălpicile şi împinsul de jos), cumulat cu scăriţele, m-au ajutat să obţin mai multă forţă în picioare. Astfel am căpătat o mai bună stabilitate în timpul jocului şi o mai bună flexbilitate.
Am observat că acum ajung mai uşor la mingiile la care înainte eram nevoit să mă întind forţat, iar solicitările lasă urme mai mici.
În acelaşi timp, pe faza defensivă (am lucrat pentru echilibru, pe planşetă în faţa calculatorului) corpul a reacţionat bine. Treptat corpul meu a găsit un balans potrivit.
Acum, indiferent de viteza mingi eu pot reacţiona şi pot rămâne stabil mai bine ca înainte. Bineinţeles, este mult de muncă, dar progresul îl simt.
La nivelul specificului tenisului de masă specialiştii din laborator au colaborat la crearea unei palete care să fie ataşată de aparat. Scopul, corectarea lungimi lovituri, precum şi pentru obţinerea unei precizii mai bune.
Acest aparat m-a ajutat enorm, lucrând, în special, pe:
– VITEZĂ. Scopul este de a scurta mişcarea de forhand. Chiar dacă poate nu este sesizabil uşor cu ochiul liber, am observat din studierea meciurilor înregistrate, că este mai scurtă şi fără timpii morţi care erau în plus înainte. Aici este mult de muncă, dar în acelaşi timp simt că pot reacţiona mai repede pentru trecerea de la forhand la rever, deoarece am scăzut timpul de execuţie pe mişcare, obţinând un avantaj în pregătirea următoarei lovituri.
– CONTROLAREA MIŞCĂRII. Întrucât forţa loviturilor este diferită de la caz la caz, acest lucru m-a învăţat să menţin o forţă constantă într-un anumit ritm, dar m-a şi temperat. M-a ajutat să-mi dau seama când trebuie accelarat mai mult şi când trebuie liniştit jocul. Pentru mine acest lucru înseamnă mult, deseori având probleme din cauza excesului de forţă.
Un rol important în toată această pregătire a fost şi cel al factorului psihologic: încrederea pe care am căpătat-o în metodele ştiinţifice şi în mine însumi.
Nu este vorba numai de antrenament, recuperare, nutriţie şi medicaţie, ci este un întreg proces care necesită ani de muncă, dar urmând sfaturile celor trecuţi prin atâtea experienţe nu ai cum să nu îţi doreşti să faci absolut tot ce îţi stă în putinţă să reuşeşti să ajungi cât mai sus”.
Citeşte şi: Samara şi Ionescu sunt campionii României la simplu